80 de ani de la descinderea refugiaților polonezi în orașul Tecuci

  Declanşarea celui de al Doilea Război Mondial a determinat pe tecuceni să-şi etaleze din nou predispoziţia profund umană, aceea de a-şi ajuta semenii aflaţi în grea suferinţă.

Prima provocare a constituit-o pentru ei exodul militarilor polonezi generat de invazia neaşteptată şi copleşitoare a Germaniei naziste în propria lor ţară care s-a petrecut începând cu 1 septembrie 1939, căreia i s-a adăugat, pe 17 septembrie 1939, şi pătrunderea în forţă a efectivelor Armatei Roşii.

  În atare context, „timp de zece zile oraşul nostru, care avea doar 21000 locuitori, devenise una din porţile râvnite de intrare ale sutelor de refugiaţi polonezi, în special militari, care descindeau aici cu avioanele sau autovehiculele“.

Notele informative din dosarul 52/1939 al Prefecturii judeţului Tecuci „ne permit să reconstituim acele clipe de intensă animaţie pe care le-a trăit Tecuciul înainte de intrarea României în război“.

Din nota nr. 108, din 21 septembrie 1939, referitoare la „avioane şi aviatori polonezi sosiţi pe calea aerului“, aflăm următoarele: „În ziua de 28 sep. a.c. au sosit la Tecuci 37 avioane poloneze [din care două de bombardament, n.n.] cu 30 ofiţeri, 9 aspiranţi piloţi, 31 subofiţeri şi trupe şi o aviatoare, <în> total 71 piloţi şi <un> observator. Avioanele s-au reţinut la Şcoala de Pilotaj Tecuci, iar aviatorii au fost transportaţi la Focşani, în regiunea de internare“.

Menţionăm faptul că întreg „personalul a luat masa la [Restaurantul de pe Strada Mare, nr. 210,

al lui Costache, n.n.] Decuseară“, iar cazarea piloţilor s-a făcut la hotelurile din oraş, a doua zi, la orele 14, aceştia „fiind predaţi Legiunei de jandarmi care i-a trimis conform ordinului“. Mai consemnăm faptul că „pe raza postului Corbasca“, din nordul judeţului Tecuci, a mai aterizat un avion cu doi polonezi care, după alimentare“, urma să se îndrepte spre Bucureşti

Pe 19 septembrie 1939, „au mai sosit 30 de avioane poloneze, rămânând la Tecuci 16 cu 37 aviatori, iar 14 avioane, după ce s-au alimentat cu benzină şi ulei, au plecat 13 la Bucureşti şi unul la Galaţi“. În aceeaşi zi, „pe înserate, a mai sosit un nou număr de avioane ce urmează a fi identificate“.

Şi în perioada imediat următoare a continuat exodul refugiaţilor polonezi. Din conţinutul lapidar al unei telegrame, expediată pe 29 septembrie 1939, aflăm că „ieri 24 sep. <au> sosit Tecuci: 1 maior, 2 căpitani, 5 sublocotenenţi, 3 subofiţeri, 2 sanitari, o doamnă, aviatori, refugiaţi polonezi“.

Prin telegrama adresată, pe 26 septembrie, Ministerului de Interne de la Bucureşti se raporta de către Prefectură faptul că „au trecut prin Tecuci, mergând spre Galaţi, 118 ofiţeri, 40 subofiţeri, 100 trupă şi 25 persoane civile militarizate, refugiaţi polonezi cu 100 autovehicule“.

Dar exodul polonezilor care fuseseră nevoiţi să-şi părăsească ţara pare să nu se mai întrerupă. Astfel, a doua zi, mai sosesc în Tecuci: „60 ofiţeri, 24 trupă infanterie polonezi refugiaţi cu două camioane“ care, ulterior s-au îndreptat spre oraşul Galaţi.

  În afara menţiunilor făcute, trebuie să precizăm că am identificat numele a două domnişoare  poloneze: Anna Leska, pilot din cadrul Escadrilei Lasnikowa din Varşovia şi Jadwiga Pretzel din Cracovia, aceasta din urmă locuind în casa dr. D. Verner din str. Carol, nr. 32). Majoritatea refugiaţilor din ţara prietenă au fost cazaţi la hotelurile: „Carpaţi“ de pe Cuza Vodă (202 persoane) şi „Comercial“ (143 persoane) din str. I. G. Duca.

Ultima menţiune, legată de descinderea refugiaţilor din Polonia, datează din 14 octombrie 1939, ea referindu-se la faptul că, vizavi de Gară, „la hotelul  d-lui Panaite Corban, bd. Elisabeta“, au fost găzduiţi 60 aviatori“.

(Extras din monografia „Tecuci, un ținut cu vocația Unirii“,
Editura Grapho Press, Tecuci, 2018, pp. 141-142)