În fiecare an, la 21 mai, sunt prăznuiţi Sfinţii Mari Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena, care pentru faptele lor însemnate au fost numiţi ”cei întocmai cu [intlink id=”13823″ type=”post”]Apostolii[/intlink]”. Constantin, fiu al generalului roman Constantiu Chlorus şi al Elenei, a ajuns să preia conducerea Imperiului Roman după ce i-a înfrânt pe Maxenţiu şi Liciniu. Înainte cu o zi de confruntarea cu Maxenţiu, a văzut pe cer o cruce alcătuită din stele luminoase iar deasupra stătea inscripţia: ”În acest semn vei învinge”. Noaptea i s-a arătat Mântuitorul Iisus Hristos în vis, îndemnându-l să pună semnul crucii pe [intlink id=”16330″ type=”post”]steagurile [/intlink]soldaţilor, fapt ce i-a asigurat în cele din urmă victoria. În timpul Sf. Constantin cel Mare, religia creştină a ajuns să fie recunoscută de stat prin Edictul de la Milano (313), încetând cele 3 secole de prigoane anticreştine şi având loc o perioadă de înflorire a Bisericii. În anul 325 a convocat şi a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde s-a combătut erezia lui Arie, care nu recunoştea dumnezeirea lui Hristos, şi au fost formulate primele 7 articole din Crez, de către cei 318 de [intlink id=”8194″ type=”post”]Sfinţi [/intlink]Părinţi. Un alt eveniment însemnat a fost mutarea capitalei imperiului, de la Roma la Constantinopol (după numele sfântului). Spre sfârşitul vieţii s-a îmbolnăvit de lepră dar s-a curăţat de aceasta în urma primirii botezului. A trecut la cele veşnice în anul 337. Mama sa Elena a avut de asemenea o contribuţie importantă pentru creştinătate. La îndemnul lui Diocleţian, Constantiu Chlorus divorţează de Sf. Elena. Împărăteasa refuză să se mai căsătorească, trăind o viaţa plină de evlavie. A reuşit să descopere Sfânta Cruce, pe care a fost răstignit Mântuitorul, în urma unei expediţii la Ierusalim. În anul 326, la 14 septembrie, Patriarhul Macarie al Ierusalimului a ridicat Sfânta Cruce în văzul norodului care striga: ”Doamne milueşte”. Sf. Elena a ctitorit [intlink id=”1083″ type=”post”]Biserica [/intlink]Sfântului Mormânt şi alte aşezăminte la locurile sfinte. În iconografie, alături de Sfinţii Împăraţi este reprezentată Crucea, ca semn al biruinţei lui Hristos, la adăpostul căreia s-au aflat de-a lungul vieţii pământeşti, acum odihnindu-se în veşnicele lăcaşuri ale lui Dumnezeu.