O altă faţă a bâlciului tecucean
Dacă-i „bâlci”, atunci ilegalităţile pot persista, sensul cuvântului fiind pe deplin regăsit în târgul tecucean. Multe din tarabe sau terase nu au afişate nici un fel de preţ la produse, totul fiind la înţelegerea între comerciant şi client, comerciantul ghidându-se la pronunţarea preţului după felul cum arată sau este îmbrăcat potenţialul cumpărător. În sectorul alimentaţie publică pe timp de zi preţurile sunt afişate corespunzător, insă la lăsarea serii, acestea dispar subit, ştiiut fiind faptul că, după orele 19 niciun reprezentant autorizat nu le mai controlează. Casele de marcat care ar fi normal să existe, abia dacă le zăreşti la câteva din tarabele [intlink id=”3495″ type=”post”]bâlciului[/intlink], comercianţii preferând să emită zeci de bonuri doar dimineaţa pentru a avea justificare în cazul unui eventual control. Întrebând un comerciant de ce nu emite bonuri la clienţi răspunsul a fost „nu am chef să-mi bat capul şi cu acest aparat, le scot mâine dimineaţă pe suma care am produs-o”. Un altul motivează că nu deţine casa de marcat şi nici nu a fost luat la întrebări de nimeni până duminică „nu am, nu m-a întrebat nimeni, au trecut zilele trecute controale dar oricum nu ne-au băgat în seamă şi nu vor mai trece. Ei umblă doar la începutul bâlciului, în primele zile când nu se mişcă mai nimic”. Alţi [intlink id=”14940″ type=”post”]comercianţi[/intlink] de jucării, pălării, mărunţişuri, au expuse pe alei şi diferite soiuri de sucuri răcoritoare, neavând în dotare nici un frigider sau sursă de răcorire, sucurile fiind vandute la temperatura zilei. Nici pe aceştia nu-i vede nimeni, în plus ei au autorizaţie doar pentru a comercializa artizanale. La sector alimentaţie publică nu mai catadiseşte nimeni a purta ceva pe cap, vânzătoarele etalându-şi podoaba capilară deasupra produselor, de mănuşi de unică folosinţă încă nu s-a auzit, cu aceeaşi mână îndesând pe un carton cârnaţul, castravetele, pâinea, apoi, mai trăgând cu foc dintro ţigară, apucă sticla plină de fumul gratarului şi o pune în faţa clientului, încasează banii şi operaţiunea continuă… De calitatea cărnii folosite sau a condiţiilor de preparare sau a ţinerii la temperaturi joase, nici nu mai putem comenta, atribuţiunile fiind ale celor din domeniul sanitar-veterinar si alimentaţie publică sa verifice toate aceste aspecte. Se spune totuşi că şi-au făcut apariţia în perioada marţi-joi si doar atăt. Să mai spunem că la sursele de iluminat seara sunt număr record de muşte şi alte gângănii care cad pe masa clienţilor sau direct în felul de mâncare comandat, e deja de prisos. Despre micii căzuţi pe jos de pe gratar, spălaţi niţel de mizerie şi reintroduşi la vânzare vă povestim altă dată, sau despre cei prăjiţi seara şi reâncălziţi a doua zi pentru vânzare, sau despre lăzile frigorifice care sunt pe post de bibelou, fără conectare şi burduşite de produse alimentare… Poate până atunci aflăm şi câte [intlink id=”15347″ type=”post”]nereguli[/intlink] au sesizat cei în drept de a veghea atent la aceste mizerii. Sfatul nostru este să aveţi grijă unde şi ce mâncaţi sau beţi, deschideţi ochii larg pentru a nu fi nevoiţi să deschideţi buzunarele la spital.
Trebuie făcute câteva precizări vis-a-vis de bâlciul tecucean : în prezent sunt trei sărbători care se prăzmuiesc, lucrurile se amestecă şi lumea nu mai înţelege nimic. S-o luăm în ordine :
1) 23 aprilie Sf. Gheorghe – declarat hramul Tecuciului.
2) 15 august – bâlciul…iarmarocul.
3) Zilele Tecuciului…3-5 septembrie(cu aproximaţie).
Având ceva vechime (şi păr alb pe cap…dar sper că şi minte!) aş vrea să atrag atenţia asupra unor confuzii: Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, biruitorul balaurului este hramul Catedralei din centrul oraşului şi nu patronul spiritual al Tecuciului. Patronul spiritual al oraşului nostru este Sfînta Marie Mare, prăzmuită, după cum bine se ştie, pe 15 august. S-a produs confuzia când primar al urbei noastre era Gheorghe Lazăr, ce a marşat pe Sf. Gheorghe, lumea înţelegând de ce, încercând să mute hramul oraşului de pe 15 august pe 23 aprilie ( bine că nu există sf. Eduard, că mai ştii…se muta hramul oraşului în ziua cu pricina, aşa, după „pohta” fiecărui primar ales la cârma urbei!).
Aşa cum frumos şi documentat afirma domnul profesor Ştefan Andronache ( tot respectul nostru, dl. profesor!) hramul oraşului (ocazie cu care se desfăşura cel mai important iarmaroc în Tecuci) avea loc vara (24 iunie), Tecuciul fiind un important oraş-târg, unde, la vremea Sfintei Marii, agricultorii şi meşteşugarii se adunau să-şi vândă produsele, să schimbe impresii despre anul agricol şi să se pregătească pentru recoltele toamnei.
În septembrie sunt zilele Tecuciului pentru că din această perioadă a anului datează prima atestare documentară a oraşului (tîrgului) de pe la 1435.
Din păcate în prezent se dă mai multă importanţă componentei comerciale şi distracţiei în detrimentul schimbului de informaţii agricole şi a comerţului cu produse agricole. Este adevărat, bâlciul a ajuns un „El Dorado”, în care este valabil pentru comercianţi sloganul „Rişti şi câştigi!”- practicându-se un comerţ sălbatic şi de cele mai multe ori periculos (pentru cumpărători!). Nu pot să închei fără a face o precizare, urmare a unei observaţii din „teren”, de la Obor : ” Să-ţi fie ruşine, Eduard Finkelstain!”- vorba unui mare politician în viaţă!
Să mă explic: a existat o dezbatere, iar cineva (Robert) a adus în discuţie (dovada este pe secţiunea „Adresaţi-vă primarului!” şi într-o emisiune la Radio Tecuci) situaţia canalizării realizate cu puţin înainte de bâlci la Obor. Dl. primar a susţinut „în direct” şi în scris că aceea canalizare este pentru ape pluviale, luându-i apărarea lui Cazacu. Dacă vă duceţi în bâlci, urmăriţi săpătura şi veţi vedea că ea preia apele uzate de la cişmea şi de la alte locaţii şi nu preia apele pluviale. Nici n-ar avea cum să preia apele pluviale, pentru că în Obor nu există guri de canalizare pentru ape pluviale şi implicit nici reţea de scurgere.
Deci, dl. primar permite încălcarea legii, lăsându-l pe Cazacu să deverseze apele uzate (nu pluviale) din Obor în reţeaua de ape pluviale (nu menajere).
Prin urmare, dl. primar, ne minţiţi cu seninătate în direct, în reluare şi în scris!