Astăzi, 20 ianuarie, începând cu ora 12, „Centrul de documentare şi informare” al Scolii nr.5 din Tecuci a găzduit o primă activitate din cadrul proiectului interjudeţean „Povestea unor destine nescrise”, care se va derula în perioada noiembrie 2010 – iunie 2013. Acest proiect a fost iniţiat de profesorul şcolii „Mihai Viteazul” din Brăila, Stroe Daniela şi presupune un parteneriat între şcolile brăilene „Mihai Viteazul”, „Ion Băncilă”, „Al. I. Cuza” cu şc. Generală nr.30 din Galaţi şi şcoala tecuceană nr.5 „Elena Doamna”. Profesorul Bute Ionica (membru al echipei de proiect) împreună cu profesorii Georgeta Coadă, Gina Liliana Ştefan şi Tamara Serghie sunt cadrele de la „Elena Doamna” care contribuie din plin la realizarea acestui proiect ce are printre obiective promovarea adevăratelor valori culturale şi realizarea de activităţi comune între şcolile implicate, deoarece pe parcursul proiectului fiecare şcoala va fi la un moment dat gazda celorlalte. Tema de astăzi a fost de altfel şi prima din cadrul proiectului şi s-a numit „Orasul meu-cartea mea de vizita”. Profesorul Bute Ionica a dat citire unui frumos text care să argumenteze nevoia existenţei unui astfel de proiect. „Suntem, înainte de orice, prizonierii călătoriilor noastre. Călătorim cu gândul, cu sufletul şi cu mintea acolo unde vrem să ajungem. Ne oprim când totul capătă un sens, dar nu ştim care e adevăratul sens. Sunt un călător pe aripile destinului meu. Destinul meu este legat inevitabil de o poveste. Este povestea oraşului meu. Am visat cândva să fiu mesagerul unor cuvinte nescrise. Am ajuns fără să vreau mesagerul propriilor gânduri. Însă ştiu că trebuie să scriu aceste destine pentru că ele n-ar fi fără noi. Soarta a făcut să fiu profesor. Soarta m-a determinat să iau în mâini acest destin şi să-l scriu pentru cei mai mulţi. Am vrut să merg pe urmele înaintaşilor, să le aflu tainele, să caut ceea ce e reprezentativ pentru oraşul meu, al tău, al nostru. Am căpătat încrederea semenilor mei. Au lăsat destinul lor în mâinile mele şi am început să scriu. Scriu şi acum. Scriu însă bine? Este ceea ce ne dorim cu toţii? Nu ştiu exact. Răspunsul e în sufletul nostru. E sufletul destinului nostru. Însă ce sens ar avea să scriu povestea unui destin dacă nu ştim să apreciem viaţa, adevărul, frumosul, cultura, tot ceea ce e al nostru şi nu ni-l răpeşte nimeni? Aparent nimeni. Poate că uitarea e cel mai aprig duşman. Ce logică aş avea dacă aş spune-o doar pentru mine? Ce rost ar mai avea dacă nu o raportăm la alte culturi, la alte civilizaţii, la alte obiceiuri ale aceluiaşi popor? Am stat, am chibzuit şi atunci am realizat că nu ştiu nimic despre această poveste. Nu ştiu nimic despre povestea unui destin nescris. Aşa s-a născut idea acestui proiect. Aşa am ajuns să cred că el ar avea cu adevărat valoare dacă va fi de amploare şi de impact aupra elevilor, profesorilor, oamenilor, în general. Nu ştiam că sunt un simplu străin în ţara mea. Nu ştiam că fiecare are o poveste. Nu ştiam că sunt atâtea locuri pe care nu am putut să le văd. Nu ştiam că fiecare are o poveste. Nu ştiam că eu însămi fac parte dintr-o poveste. Nu ştiam multe, însă ştiu că trebuie să învăţ. De fapt, trebuie să învăţăm să luptăm pentru destinul nostru, să credem în el, să fim, înainte de orice, oamenii oraşului nostru. Poate că sunt cuvinte mari pentru unii, însă pentru mine reprezintă simplul adevăr. Voi căuta să scriu povestea acestui destin… destinul oraşului meu. Te invit, călătorule, să deschizi fereastra sufletului şi să priveşti către harta iubirii unei poveşti pentru a fi mesagerul din umbră care vede, aude şi transmite semnalul unei vieţi. E viaţa mea, e viaţa ta, e viaţa noastră, e viaţa unei poveşti. Povestea unor destine nescrise…”

Textul acesta plin de încărcătură emoţională a fost urmat de enumerarea unor personalităţi tecucene: Calistrat Hogaş, H.P. Bengescu, Anton Cincu, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Petraşcu, Ion Petrovici ş.a. Sub oblăduirea profesorilor Gina Liliana Ştefan şi Tamara Serghie elevii claselor a V-a si a VI-a au pregătit şi au citit o serie de fragmente din operele, memoriile personalităţilor menţionate mai sus, în care erau redate amintirile lor legate de oraşul Tecuci, participanţii având astfel posibilitatea să reintre câtuşi de puţin în atmosfera de altădată a acestui vechi târg moldovenesc, atestat pentru prima oară pe 1 septembrie 1435. N-au lipsit prezentările în Power Point în care s-au regăsit interesante imagini vechi şi noi ale Tecuciului. Efortul elevilor s-a finalizat odată cu recitarea unor versuri de Nicolae Labiş pe un fond sonor asigurat de acordurile de chitară ale Sabinei Chirvase. Ultimul cuvânt i-a revenit profesorului Gavrilescu, fost director timp de 17 ani al şcolii „Elena Doamna” care a încurajat derularea acestui proiect şi a istorisit o parte din activităţile similare derulate în anii anteriori. Elevii au avut în faţă astăzi o pleiadă de modele culturale, diplomaţi, scriitori, artişti, inspiraţi de frumuseţea locurilor natale, care sperăm că se va îmbogăţi măcar cu încă o personalitate, cu încă o poveste a unuia dintre şcolarii prezenţi astăzi.

MT- tecuci. eu