25 decembrie – Naşterea Domnului. Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să mântuiască neamul omenesc. Iar când s-au împlinit nouă luni de la Bunavestirea adusă de Arhanghelul Gavriil Sfintei Fecioare Maria la Nazaret, când i-a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har… iată, vei lua în pântece şi vei naşte Fiu (Luca l: 28, 31), atunci a ieşit şi de la împăratul August poruncă să se facă recensământul în tot imperiul, spre a se putea încasa taxele. Conform acestei porunci, fiecare trebuia să meargă şi să se înscrie în cetatea lui. De aceea au mers la Betleem Dreptul Iosif şi cu Fecioara Maria, Betleemul fiind oraşul lui David, iar ei fiind amândoi din seminţia lui David. Dar cum în acel mic oraş se strânseseră pentru înscriere mulţime de popor, losif şi Maria nu au putut afla acolo o gazdă la care să poposească, şi de aceea au intrat într-o mică peşteră pe care păstorii din împrejurimi o foloseau ca staul pentru animale. În acea mică peşteră, Domnul nostru lisus Hristos, Cel mai înainte de veci, a luat trup din Fecioara Maria. Ea L-a născut pe Domnul fără durerile fireşti naşterii femeilor, aşa cum şi de la Duhul Sfânt îl zămislise. Ea L-a înfăşat cu mîinile ei, I s-a închinat Lui şi L-a aşezat în iesle. Atunci Dreptul losif s-a apropiat şi el şi s-a închinat Domnului Dumnezeu, Pruncul lisus Hristos, Cel născut din pântecele preacurat al Fecioarei Maria. Atunci au venit şi păstorii din împrejurimi, cei vestiţi de Naşterea lui Mesia de către un înger al Domnului. El i-a călăuzit, iar ei au intrat în peşteră şi au căzut la pământ închinându-se dumnezeiescului Prunc. Atunci au auzit păstorii cântarea corurilor îngereşti: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2: 14). Atunci au sosit şi Cei Trei Crai de la Răsărit, călăuziţi de minunata Stea, purtând cu ei împărăteşti daruri: aur, smirnă şi tămâie. Ei s-au închinat Pruncului ca Unui împărat al împăraţilor Căruia i-au adus darurile lor bogate. Astfel a intrat în lume Acela a Cărui venire a fost vestită mai înainte de proroci, şi Care S-a născut aşa cum s-a prorocit despre dânsul: din Precurata Fecioară, în cetatea Betleemului ludeei, din seminţia lui David după trup, şi la vremea când rege în Ierusalim nu va fi din neamul lui Iuda ci va fi un rege de neam străin, acela fiind Irod. După multe tipuri şi preînchipuiri, vestitori, heralzi, proroci şi drepţi, înţelepţi şi împăraţi, care au vestit venirea Lui de-a lungul a sute de ani, la urmă a venit şi El, Domnul lumii şi împăratul împăraţilor, spre a săvârşi lucrarea de mântuire a omenirii, care nu a putut fi săvârşită de robii Lui.

26 decembrie – Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

În ziua de 26 decembrie prăznuim sărbătoarea cu numele de „Soborul Maicii Domnului”. Cuvântul sobor înseamnă adunare de oameni şi în împrejurarea de acum el vrea să spună două lucruri: întâi, cuvântul acesta este o chemare către cei credincioşi, să se adune astăzi în cinstea Maicii Domnului, aici pe pământ; dar pe de altă parte cuvântul sobor ne aduce aminte că Maica Domnului se află preaslăvită, fără de asemănare în mijlocul tuturor Sfinţilor din ceruri. Adunarea cea cerească se uneşte astăzi cu adunarea noastră pământească, la cinstirea Maicii Domnului. Şi este drept să fie aşa, după ce am prăznuit Taina în care Maica Domnului este aceea care uneşte pe veci toată omenirea cu Dumnezeu, născând ca mamă pe Domnul Hristos, adică pe Dumnezeu cel întrupat şi ascuns într-un prunc.

Tot în această zi este prăznuit Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Nicodim, arhimandritul din lavra Sfintei Mănăstiri Tismana.

27 decembrie – Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan

El a fost rudă cu Sfântul Apostol Pavel şi unul dintre iudeii care locuiau în provinciile greceşti. El a fost întâiul dintre cei şapte diaconi rânduiţi de Sfinţii Apostoli să slujească săracilor din Ierusalim. Pentru aceasta s-a numit arhidiacon. Odată s-a făcut întrebare între iudei, saduchei, farisei şi elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curata Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit”. Când l-au auzit grăind aşa, l-au dus în sinedriu la arhierei, că nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi duhului cu care grăia. Intrând înăuntru au adus nişte bărbaţi care au zis: „L-am auzit că a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt şi a Legii” şi alte cuvinte, aşa precum se scrie în Faptele Apostolilor. Şi când s-au uitat la el au văzut faţa lui ca faţa de înger. N-au mai putut răbda ruşinea biruinţei; l-au lovit cu pietre şi l-au omorât. Iar sfântul se ruga pentru ei zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”. Astfel primul mucenic creştin s-a săvârşit către Domnul cu slavă, strămutându-se la locaşurile cele fericite gătite lui întru împărăţia lui Hristos Dumnezeu. La martiriul Sfântului Ştefan a fost prezent şi Saul, rudenia sa, revenindu-i sarcina de a păzi hainele ucigaşilor. Mai târziu Saul avea să se curăţească de minciună şi să devină Sfântul Apostol Pavel.

Sursa: noutati-ortodoxe.ro, Proloage