Iţic era tare frământat într-o noapte. Se foia în aşternut pe toate părţile. „Ce ai Iţic, de ce nu dormi?”, l-a întrebat Rasela. „Păi, am să-i dau nişte bani lui Ştrul, a venit termenul şi n-am banii”. Tăcută, Rasela se ridică din pat, deschide fereastra şi strigă către Ştrul, care era prin faţa blocului: „Auzi, Ştrul… Iţic n-are banii ăia să ţi-i dea”… Închide fereastra, se întoarce în pat şi-i zice lui Iţic. „Acum poţi dormi liniştit, că nu mai doarme el!”