Parte din drumurile noaste sunt vlaguite

Ca avem drumuri impracticabile e arhicunoscut, ca acestea de regula erau prezente in cartierele orasului se stia, acum insa odata cu schimbarea vremii, cu ploile din ultima vreme, arterele unde bucati din trotuare si asfalturi lipsesc cu desavarsire fac viata tecucenilor un chin. La un tur prin oras esti nevoit a ocoli toate baltoacele, escaladezi gropile aparute, te lupti anevoios cu noroaiele, daca esti norocos te tii bine pe picioarele tale, exemplificand batrani ce aluneca, plonjeaza nemaiavand forta de-altadata, copii care raman cu ghetutele in maluri, parinti si soferi disperati , elevi vociferand la conducatorii auto ce-i stropesc. Soferii invoca faptul ca nu au avut cum ocoli gropile cu ape, tot majoritate din ei deschid portiere si aduc injurii. A inceput haosul si de abia este inceputul iernii, s-au tot refacut strazi si trotuare, altele insa nu au avut de multi ani beneficiul unei lucrari, ramanand la stadiul de uzura total. Pe stradute adiacente celor principale nu mai avem nevoie de trotuar se pare, fiind nevoiti pietonii a circula laolalta cu masinile direct in strada plina de gropi, canalizarile neexistente pe unele artere  ii inspira pe localnici sa-si verse apele folosite direct in strada, sau dupa caz, sa-si mature apa provenita din precipitatii, din curte exact in strada. Nici pe strazile principale situatia nu e mai roz, amintind de trotuarele de la Kligor, statia maxi-taxi pana la fabrica de conserve, s-au refacut trotuarele pe partea Plus-ului, celelalte sunt ramase in acelasi stadiu de pe timpuri ceausiste. Iar unde omul si-a mai tras o retea de canalizare, gaze, bucatile de cimenturi sunt dezlocate sau lipsesc, facand imposibila deplasarea , locul gol fiind umplut de apele ploilor. Sunt exemple multe, estetica acestor zile este hilara, nervii sunt incordati la maxim, poate mos Craciun o sa ne-aduca proiecte de refacerea, modernizarea cat de mica a drumurilor, poate… ar fi pacat sa ne pierdem ghetutele in noroaie, cu ce-l mai asteptam pe mos?

Scris de Nina Popa  – colaborator tecuci.eu