Costache Conachi (1778 – 1849), ocupă numeroase funcţii oficiale, atât la Tecuci, (ispravnic în 1808, 1813, 1815 – 1816), cât şi la Iaşi (vornic de poliţie între 1816 – 1818), prezident al Departamentului Afacerilor străine între 1823 – 1827, mare logofăt al Dreptăţii între 1813 – 1838). A făcut parte din Comitetul de elaborare al Regulamentului Organic, introducând capitolele ce aveau să pună premisele viitoarei Uniri.Costache Conachi (n. 14 octombrie 1777, Ţigăneşti, Galaţi – d. 1849, Ţigăneşti) a fost un scriitor român. Descendent dintr-o familie boierească fanariotă, a ocupat înalte funcţii dregătoreşti în Moldova.[1]p.160 Dacă paharnicul Sion scrie că neamul Konaki este de origine grecească, “dar preste 160 ani venit şi încuscrit cu mai multe din familiile cele mari”, Paul Păltănea a adus documente “care impun concluzia că familia Conachi coboară dintr-un neam de răzeşi din satul Ştiboreni, judeţul Vaslui, cu urice din vremea lui Ştefăniţă Vodă (20 aprilie 1517-14 ianuarie 1527) sau chiar a lui Ştefan cel Mare. Linia feminină a neamului este tot răzeşească”.[2]p.13 A fost educat de către un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca şi franceza.
Mare boier şi mare proprietar, figură contradictorie în epocă pentru că pleda pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învăţămîntului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”. A luat parte la redactarea Regulamentului Organic, formulînd unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor.
