Despre Iarmarocul tecucean

Despre Iarmarocul tecucean | Iarmarocul Moldovenesc din Tecuci este menţionat pentru prima dată în 1711

Ivit din necesitatea valorificării produselor agricole disponibile din bogată zona a judeţului Tecuci, iarmarocul este o manifestare tradiţională a cărei obârşie datează aici cel puţin din anul 1711 (din timpul domniei lui Dumitraş cu Vodă) când este menţionat pentru prima dată. Iniţial acesta se organiza de către isprăvnicia târgului în suburbia „Poştă” cu prilejul zilei de 24 iunie, marcând începutul solstiţiului de vară şi, deci, al secerişului.

De ziua Sânzienelor îşi dădeau întâlnire în modestă reşedinţă a judeţului Tecuci – situată la intersecţia unor importante cai de comunicaţie – moldovenii de pe văile Zeletinului, Berheciului, Bârladului, Corodului, Gerului ori Şiretului, dar şi oamenii veniţi mai de departe, saşi din Tara Bârsei, turci, armeni şi greci din principate sau ţările lor de origine.

Un adevărat râu de oameni însoţiţi de care cu coviltire – ce erau tentaţi nu numai de vânzarea sau cumpărarea produselor, ci şi de nota sărbătoreasca – se îndrepta spre vatră fierbinte a iarmarocului tecucean. Aici erau instalate prăvălii de lucruri ieftine, circuri, scrâncioburi cu căluşei.

Zeci de „şoproane” din nuiele acoperite cu stuf îşi etalau iniţial la capătul dinspre nord al străzii principale şi, mai apoi, în piaţa largă din inima târgului: blănurile şi brocarturile, muselinele şi plusurile, covoarele şi postăvurile, armele şi uneltele din fier.

Despre Iarmarocul tecucean | Olarii, pităriţele, căldărarii, blănarii şi cojocarii, dogarii şi fierarii, desăgarii şi halvagii îşi trâmbiţau gălăgioşi produsele lor alături de ţăranii veniţi să-şi vândă animalele (caii şi vitele), cerealele şi fructele, brânza şi untul, pielicelele şi lâna. Grâul, vinurile, rachiul, peştele, sarea, varul, lemnăria şi păcura se comercializau „cu toptanul”, direct din căruţe. Vezi inregistrări foto și video AICI și AICI

Iarmarocul Moldovenesc Tecuci |  „Urla văzduhul de atâta zgomot şi atâta huruiala” (Eugen Boureanul). Horele şi sârbele nu mai conteneau, cimpoiul, scripca şi darabana şi, de la o vreme, fanfara făcând să răsune întregul ocol pe care se făcuse stăpân iarmarocul. „Actori de strânsura, cu piese învechite jucate rău” pe baraci constituiau pentru bâlceni „o petrecere neasemuită” (N. Petrașcu).

Atunci se consumau munţi de halviţa şi covrigi, plăcinte şi alivenci, gogoşi prăjite „în oloi”, se deşertau buti întregi de braga sau limonada.

Despre Iarmarocul tecucean | În Iarmarocul Moldovenesc din Tecuci, plictiseala şi monotonia dispăreau ca prin farmec

Plictiseala şi monotonia – atât de caracteristice urbei – dispăreau ca prin farmec. Toată suflarea Tecuciului atrasă fiind de larmă, culoarea şi pitorescul manifestării populare răspundea prezent la chemarea prietenească, transmisă din străbuni, spre desfătare şi totală uitare de sine.

Impresionaţi de insolitul spectacolului, scriitorii tecuceni cu vădite predispoziţii memorialistice ne-au lăsat câteva pagini emoţionante ce reuşesc să reconstituie atmosfera de altădată a iarmarocului.

Despre Iarmarocul tecucean | Ion Petrovici – în creaţia sa de excepţie „De-a lungul unei vieţi” -menționează ca „Pe la sfârşitul lui iunie, în piaţa centrală a Tecuciului, se instală un bâlci anual cu clovni şi scamatori, cu panorame cu chipuri de ceară”.

Iarmarocul Moldovenesc Tecuci  | La vârsta maturităţii, Alexandru Lascarov-Moldovanu („Amintiri dintr-un oraş moldovenesc”) declară cu oarecare duioşie: „O. – Nevinovată vreme a copilăriei noastre – nouă ni se părea că nimic nu putea fi mai… senzaţional, decât aceste peregrinari prin iarmarocul de la Drăgaica”. Ce-l impresionase pe acesta? „Panorama lui Braun”, „hurdubaia (…) de pian colosal, la care învârtea de zor Mutu oraşului” şi ale cărui sunete aspre şi tari „îţi spărgeau urechile”, „chipurile de ceară de mărime naturală” care provocau „o ascunsă teama”, ocheanele prin care se vedeau „tot felul de mari isprăvi de prin depărtate ţinuturi…”

Dintre toate însemnările una intitulata foarte sugestiv „într-un an la iarmaroc” – ce poartă semnătura lui Ion Dongorozi – pare să fie cea mai fidelă întrucât surprinde fapte de viaţă trăite. Pretextul povestirii – de o certă valoare artistică – aveau să-i ofere trei întâmplări tragicomice, prilejuite de zilele incandescente şi de neuitat ale acestei măreţe sărbători populare, în una din ele fiind implicat însuşi scriitorul. Referindu-se la ziua de vârf a iarmarocului, acesta consemnează: „din revărsatul zorilor şi până a doua zi de mânecate, nu se curmă larmă, iar în piaţa n-ai unde zvârli un ac”.

Despre Iarmarocul tecucean | 2 personajele sale au căzut victime după miezul nopţii

Două din personajele sale au căzut victime ale celor ce-şi propuneau cu tot dinadinsul să-şi prelungească momentele de destindere chiar şi după miezul nopţii. Gardistul care fusese de serviciu în piaţă, într-un târziu, s-a aciuat cu tânăra sa nevastă într-o baracă, dar n-a fost chip să se odihnească pentru că un mecanic de la menajerie, care-i tot dădea târcoale frumoasei sale soţii, i-a trezit brusc cu o torţă aprinsă, înspăimântându-i şi făcându-i să iasă afară, goi puşca – cum fuseseră surprinsi în pat – spre hazul mulţimii încinse care „îşi pierduse cu totul capul”.

Şi prozatorul conchide: „Dacă pompierul de serviciu n-ar fi tras clopotul de foc, şi dacă plutonierul major n-ar fi scos în pripă compania, nu ştiu zău ce se putea isca”.

Iarmarocul Moldovenesc Tecuci | Într-adevăr, iarmarocul tecucean constituie un binevenit prilej pentru oamenii locului de a se lăsa purtaţi în lumea plăcerilor simple, a voioşiei reconfortante, dar mai ales a copilăriei fericite pe care fiecare din noi şi-o poartă cu sine pentru toată viaţa. El s-a impus tot mai mult ca un răgaz necesar, de-a lungul unui an de muncă, când omul doreşte să se despovăreze, măcar pentru un timp, de grijile şi obligaţiile de peste an.

Bâlciul tecucean s-a mai desfăşurat şi la alte date, dar de peste o jumătate de veac se ţine numai de Sfânta Maria. După cel de-al doilea Război mondial, el s-a organizat şi într-o zonă a cartierului C.F.R. de azi (pe locul actualei Şcoli nr. 8) pentru că, de 35 de ani, să se ţină numai în spaţiul vast al oborului de animale din partea de răsărit a oraşului.

Transformat astăzi într-un târg de mari dimensiuni, iarmarocul din Tecuci polarizează întreaga suflare a satelor din jur de pe o rază de până la 50 km ce cuprinde patru judeţe, dar şi interesul micilor meşteşugari din celelalte zone ale ţării ce vin să-şi valorifice produsele muncii lor.

La această sărbătoare a bucuriei, a destinderii şi veseliei colective participau, în fiecare an, peste două sute de mii de oameni.

Autor prof. Ştefan Andronache – Monografia Tecuciului