Realitate… şi irealitate
În acest mileniu, deja viaţa socială a românului este împărţită în realitatea de pe ecran şi [intlink id=”14412″ type=”post”]realitatea [/intlink]lui. În realitatea lui, românul se află singur împotriva tuturor. Singur împotriva facturilor, a preţurilor, a nimicniciei aparatului de stat şi a celorlalţi care vor să-i mai şi fure bucăţica de pâine. În realitatea lui, românul nu are nici un aliat, până şi prietenii şi chiar rudele sunt în competiţia banului cu el. Spre deosebire a acestei realitaţi, în “realitatea” de pe micul ecran, se simte alături de ceilalţi care [intlink id=”7699″ type=”post”]protestează [/intlink]împotriva a aceloraşi lucruri ca şi el. Se simte alăturat grupului de “huo” la adresa oricui şi a orice. Nu realizează niciodată bizonul românesc că şi aceste grupuri de “huo” sunt făcute artifical de mass media, doar pentru ca prostimea care se alătură grupului, să-i consume marfa. Adică să aibă audienţă pentru a vinde publicitate. Cum laudele nu au avut niciodată rating, nu vor exista laude pe micul ecran. Şi nu trebuie uitată ideea principală. Că în această luptă pentru zeul “Bani”, jocurile sunt în aşa fel făcute ca majorităţii [intlink id=”1041″ type=”post”]populaţiei[/intlink], să nu-i mai ardă de veşti bune. Atunci când se apropie ziua de salariu şi mai poţi cumpăra doar o pâine, că banii deja s-au terminat, seara dacă dai peste o emisiune unde vezi că unii îşi dau la gioale, parcă te simţi răzbunat aliindu-te şi tu unei tabere de pe micul ecran. Şi nu vei sta niciodată să urmăreşti o emisiune cu oameni care au reuşit în viaţă, emisiune care îţi certifică deja ceia ce nu vrei să crezi încă despre tine, şi anume că eşti un ratat. România mă gândesc că ar face un salt înainte cu 20 de ani, dacă ar exista doar televiziunea naţională timp de patru ani. Pentru că toată lumea declară şi este convinsă că poporul se conduce cu televizorul. Atât iar trebui României ca să-şi revină din acest marasm. Patru ani fără [intlink id=”13796″ type=”post”]televiziuni [/intlink]private.
bust,
Precizez ca nu sunt pentru desfiintarea televiziunilor private, dimpotriva.
E adevaratat ca lipsa de educatie a natiunii noastre este o pacoste. Totusi, exista televiziuni care pentru rating, deci pentru bani, se adapteaza acestei lipse de educatie si o amplifica, o exploateaza, o conduc spre mizerie morala. Exista tzoape cu bani care si-au deschis televiziuni vulgare, imorale.
Ar fi ideal sa avem o populatie educata, capabila sa trieze. Dar, cum nu avem, cum nu ne putem baza pe discernamantul telespectatorilor, ar trebui interzise televiziunule nocive.
In educatie, nu functioneaza regulile pietei, desi la noi se cam poarta.
Daca cel care a scris acest articol se considera un ratat este problema lui. Daca vorbeste despre toti romanii…..mai bine sa taca.
„Patru ani fără televiziuni private”. Poate nu ar trebuie sa comentez nimic dar nu pot sa nu spun cateva vorbe. Televiziunea nu este obligatorie cum nici intratul intr-un restaurant sau mersul in parc nu sunt obligatorii. Mai bine ai scrie despre nivelul de intelegere al celor care privesc la televizor. Lipsesc la multi cei 7 ani de acasa, interesul pentru scoala si calificarea profesionala(aici ai putea sa te incluzi si pe tine.) Cand te apuci sa zici despre o natiune ca este „ratata” si pe deasupra te astepti sa primesti si aplauze atunci este clar ca ceea(nu „ceia”) ce stii tu despre toate acestea se reduce la zero.
Adevarul e ca sunt prea multe si prea slabe, iar unele de-a dreptul nocive.
Dar nici chiar asa, sa devenim dependenti de televiziune oficiala!
Poate ca ar trebui sa se faca o evaluare mai severa si sa se ia masuri drastice si prompte.
Dar unde gasesti evaluatorii?! Ce mai este corect la noi?
„Patru ani fără televiziuni private”….presupun că începînd cu 2013, ca să fie succes garantat(băsescian) cu patent românesc! Nici n-ar mai fi nevoie de voturile celor de peste hotare, mai nou prin corespondenţă….
Este lăudabil saltul de la „vită” la „bizon”!
Şi după ce facem „saltul înainte cu 20 de ani” comanda (logic!)imediat următoare este „culcat!”…A.M.R…cine mai apucă!
Ideea pare interesantă şi ar merita încercat, n-om descurca noi şi cu asta. Dacă am reuşit să reportăm sfîrşitul lumii, prin cîte am trecut în ultimii ani, o aşa experienţă nu numai că n-ar mai conta, dar ne-ar căli pentru vremurile viitoare!