Specialist în domeniul zootehniei, născut în Galaţi, la 3 octombrie 1883.
Intre 1904-1908 a urmat cursurile [intlink id=”24″ type=”category”]Facultăţii [/intlink]de Ştiinţe din Iaşi, secţia de Ştiinţe Naturale. Ulterior, se specializează la Academia de Agricultură din Bonn-Poppelesddorf, Germania, obţinând aici şi doctoratul (1910).
Intorcându-se în ţară, lucrează ca director (1910-1914) al noii Şcoli Inferioare de Agricultură de la Ţigăneşti, în imediata apropiere a Tecuciului. Aici s-a remarcat nu numai ca un bun organizator al instituţiei de învăţământ, ci şi prin entuziasta şi susţinuta activitate didactică, pusă în slujba creării de[intlink id=”322″ type=”category”]specialişti[/intlink] în domeniul agriculturii.
După susţinerea docenţei, în anul 1914, devine conferenţiar la catedra de zootehnie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi. Din 1925 ajunge profesor titular atât la Facultatea de Ştiinţe, cât şi la Institutul Agronomic din aceeaşi localitate, el numărându-se şi printre întemeietorii acestuia. După o absenţă de patru ani, cauzată de [intlink id=”499″ type=”page”]regimul[/intlink] comunist, revine, în 1952, ca profesor la Facultatea de Zootehnie a Institutului Agronomic ieşean. Profesorul Agricola Cardaş a elaborat peste 70 de lucrări privind materialul zootehnic autohton şi influenţa mediului asupra organismului animalelor domestice. A conceput primul curs de „Zootehnie generală şi specială” (1914) din România şi s-a implicat în realizarea unor manuale de specialitate: „Cunoştinţe de zootehnie generală” (1931), „Cunoaşterea şi creşterea taurinelor” (1948) ş.a. Cel ce s-a numărat printre membrii [intlink id=”1807″ type=”page”]corespondenţi [/intlink]ai Academiei de Agricultură din România, s-a stins din viaţă la 30 octombrie 1955, la Iaşi.