Amplasat pe Str. 1 Decembrie 1918 nr. 64

Lucrarea în [intlink id=”22″ type=”page”]manieră[/intlink] clasică – realizată în bronz de Ioan C. Dimitriu Bârlad (autor al mai multor opere de artă monumentală, răspândite prin întreaga ţară) – îşi propune să glorifice această reprezentativă personalitate [intlink id=”19″ type=”category”]istorică[/intlink] a neamului nostru. Iniţial, ea fusese predestinată să completeze monumentul neterminat de la [intlink id=”21″ type=”category”]Galaţi[/intlink] al primului domnitor al Principatelor Unite. [intlink id=”15″ type=”category”]Bustul[/intlink] – înalt de cca. 1,5 m, deşi fusese inaugurat, acolo, la 24 ianuarie 1959, pentru faptul că distona cu proporţiile întregului ansamblu, realizat de Raffaelo Romanelli, a fost înlocuit, la 9 mai 1972, cu noul monument conceput de marele sculptor Ion Jalea. După cinci ani, bustul – rămas disponibil -a fost adus la Tecuci, fiind montat pe un soclu masiv din beton, înalt de circa 3,5 m. Inaugurarea monumentului [intlink id=”325″ type=”category”]tecucean[/intlink] – dedicat lui Alexandru Ioan Cuza – de la 24 ianuarie 1977 marchează, într-un fel, concretizarea altui gest de recunoştinţă a locuitorilor acestei aşezări pentru cel de care s-au simţit legaţi şi care le-a fost, cândva, părintele binefăcător. Se ştie că de câte ori a trecut [intlink id=”13″ type=”category”]Cuza[/intlink] prin oraş, ca pârcălab ori, mai apoi, ca domn, tecucenii l-au primit şi găzduit cu căldură. Oamenii acestor locuri i-au dedicat o medalie din aur, special confecţionată, în decembrie 1863, exprimându-şi astfel recunoştinţa şi sprijinul pentru [intlink id=”24″ type=”category”]reformele[/intlink] sale. Tecucenii au susţinut cu acelaşi entuziasm, în paginile modestei lor reviste literare „Freamătul”, ideea salutară a lui Nicolae Iorga de a i se înălţa o monumentală statuie în fosta capitală a Moldovei. Aşadar, nu se putea ca, tocmai la [intlink id=”13″ type=”category”]Tecuci[/intlink], să nu-şi afle locul chipul statuat în bronz pentru eternitate al marelui bărbat.