Curaţenia la români
Nu poti sa nu admiri respectul de care se bucura curatenia la alte popoare. Ma doare ca la noi e altfel. Ne mai indignam cateodata dar nu ne [intlink id=”15899″ type=”post”]infuriem [/intlink]sa calcam pe urmele lor. Sa fie oare o “boala” incurabila? Avem noi in gena acest dispret? Se pare ca nu e chiar asa. Tot romani traiesc in Banat, Transilvania, [intlink id=”9257″ type=”post”]Bucovina[/intlink], dar ei au un alt comportament in materie, o alta tinuta civica. Au indurat sarmanii de ei, imense necazuri din partea stapanirii imperiale austro-ungare. Au beneficiat insa de o administratie exigenta, functionala, eficienta. Cei din celelalte provincii, ne-au obisnuit cu vestita lalaiala balcanica si cu blestematul principiu “merge si asa “. Sa fie oare numai educatia de vina? Nu li se spune copiilor ca nu e frumos sa arunci hartii pe strada si in clasa, ca nu trebuie sa calci gazonul, sa rupi flori? Nu stie marlanul adult ca nu e firesc sa se lepede de chistoacele de tigari, de hartii, gunoaie, sticle de plastic pe spatial public? Stiu foarte bine dar daca nimeni nu-i zice nimic, isi ingroasa obrazul. Aici e buba. Si tot aici e secretul tarilor curate. Acolo, amenzile sunt usturatoare. Doua–trei salarii medii pentru o hartie aruncata aiurea, pentru un pic de gunoi, pentru o scarnavie lasata pe trotuar de patrupedul tau din lesa. Nu vrea inculpatul sa plateasca [intlink id=”7263″ type=”post”]amenda[/intlink]? Se duce urgent executorul sa-i ia televizorul, ori aragazul. Nu e loc de gluma pentru nimeni. Inceputul e greu. Se creeaza o stare de spirit favorabila. Mai intai frica face minuni. Apoi oamenilor incepe sa le placa. Si îi atentioneaza si pe altii sa fie corecti. La noi nu se misca nimic. Seara, zeci de adolescenti nesimtiti mananca seminte in fata Catedralei, in statia de la Galeriile de arta “Gh. Petrascu”, ori la scarile blocurilor. Nu mai avem multi politisti comunitari si gardieni, dar chiar ii lasam de capul lor pe acesti nemernici?
La Praga, am vazut o scena care m-a uluit. O tanara cu un copil in brate si cu altul de mana, traversa un mare bulevard. Cand a ajuns pe trotuarul celalat, si-a dat seama ca un copil a lasat pe trecerea de pietoni ambalajul pachetului de biscuiti. A asteptat lumina verde a semaforului, s-a intors cu micutii, a luat hartia pe care a pus-o apoi la tomberon. La noi, asa ceva pare un gest stiintifico-fantastic. De ce? Ne lasam prada fatalitatii, asteptam ca aceste lucruri sa se rezolve de la sine, ori sa vina altii sa le gaseasca o solutie ?
Avand o tara saraca in paduri, japonezii au decretat cu sute de ani in urma, o [intlink id=”2681″ type=”post”]lege [/intlink]cutremuratoare. Celui care taia un arbore fara aprobare, i se taia o mana. Dupa cativa ani, si pana astazi, nu s-a mai taiat nici o mana, pentru ca toti arborii au fost la locul lor. Evident, nu continutul unei asemenea legi ne intereseaza in zilele noatre, ci talcul ei. Conduita civica a omului este reglata de constiinta de frica si de interesul personal.
Rolul administratiei este acela de a actiona cu fermitate. Asa cum ne invatau acum doua milenii stramosii nostri romani: legea este dura, dar este lege.
Sursa foto: revista-epoca.com
Pentru D.D(al treilea D unde este?),
eudit=nu există în DEX.
erudit=învăţat,care posedă cunoştinţe temeinice.
Chestia cu, de ce alţii pot şi noi nu, este o întrebare pur românească.De ce alţii fac maşini şi noi nu, de ce alţii au universităţi de prestigiu şi noi nu, de ce alţii au autostrăzi şi noi nu, de ce alţii au mers pe lună şi noi nu, etc.Noi românii suntem aşi ai întrebărilor pe care le inventăm şi le aruncăm pe piaţă, aşa de bon ton, ca să se vadă ce eudiţi suntem noi.Asta vede orice om cu scaun la cap, chiar şi în mass media, fie ea scrisă,audio sau vizuală.Doar constatări, întrebări şi doar atât.Dar orice iniţiativă, idee, propunere venită din partea unui conaţional, va fi combătută cu tărie de ceilalţi, pe principiul, da ce bă, te crezi deştept?!(sic)Iar curăţenia unei localităţi se menţine de oamenii din acea localitate, dacă au sentimentul că este a lor.Deocamdată localităţile aparţin primarilor sau guvernului.Locuitorii nu sunt stăpânii localităţii lor.Prima regulă a democraţiei, pe care conducătorii o ascund sub preş, este, să fii stăpân pe localitatea ta.Dar când tu ca locuitor al unei localităţi, îţi desfăşori viaţa după reguli impuse de alţii,şi în primul rând când accepţi reguli pe care orice copil le înţelege că sunt idioate, atunci meriţi să trăieşti cum trăieşti. Ar putea veni vreun „inteligent” şi să spună, „şi ce-ai vrea domne’ să facem?!”.Păi soluţia o am eu.Câte un „muuuu” mai duios!(sic)
Draga domnule autor al acestui material ,ce spui d-ta e normal dar azi trebuie sa fi smecher . Cum facind tocmai inversul a tot ce d-ta ai dat exemplu. Stau intr-un cartier bun din oras si am ma rog nu ma pot exprima ca iar sint taxat in stil comunist. Cert e ca in catierul unde eu stau sint din astia smecheri si ii doare in dos ,face fiecare ce vrea iar de lege nu poate fi vorba . Si o spun din experienta ,am deschis gura am fost taxat. Pacat ca desi sa impus taxa de habitat nu se verifica daca se plateste sau nu. Domnule toti producem gunoaie asa ca sa plateasca toti.
Dacă le faci observaţii te alegi,în cel mai fericit caz, cu o înjurătură, sau ,,Ce-ai, nene, nu ştii cum să mă agăţi?”( dacă cel ce aruncă pe jos este o ,,ea”)
Dacă nu ar exista gunoaie, Romprest cum ar mai încasa aşa contracte ,,generoase”?(sic!)