Oameni, masini, uratori, strazile sunt arhipline, vestind marea sarbatoare. Nervi incordati la maxim si de o parte si de alta la participantii la trafic, toate strazile devenind neincapatoare pentru multimea care a reinviat parca. Nu, nimeni parca nu mai e sarac, cu cativa lei din pensie, alocatie, ceva prime de Craciun se colinda pietele, magazinele, halele, fiecare actionand parca pe ultima suta de metri, probabil treburile sunt mai numeroase iar in disperarea ca nu le mai pot face fata, se actioneaza mecanic, robotizat, fara a mai conta imbrancelile, vociferarile, respectul fata de batran, seaman. Nu mai conteaza chiar nimic, doar necesitatea fiecaruia primeaza. Facem cheltuieli inutile, inghesuim in cosuri produse care peste cateva zile expira, nu mai intereseaza nici un aspect daca oferta-i atractiva.Atrasi de promotii cumparam mai mult decat consumam pentru a avea ce arunca dupa sarbatori fiind prea plin frigiderul sau termenul produsului depasit. Si actionam ca aproape haotic de parca vine sfarsitul lumii, timpul parand a ne fi dusmanul suprem. Marea „ingramadeala” va mai prima doua zile, putin din saptamana viitoare si… vom intra in alt an grabiti, estenuati si fara bani in buzunare. M-ai luam o pauza sa m-ai si insipiram rasina bradului?

Acesta boala a shopping-ului ne aduce aminte de zicerea celebra: „Doamne, uite cate lucruri de care n-am nevoie. „

NP – tecuci.eu