Naivitatea ca stil de viată

Naivitatea este o trăsătură pozitivă? Mai ales atunci când domină si defineste personalitatea? În conditiile în care falimentul individual si colectiv ar trebui să semnaleze faptul că situatia este nefunctională. Specia umană este credulă din nastere, având mecanisme eficiente si inconstiente de formare a convingerilor. Acestea se formează prin repetitie, prin procedee automate de tip pavlovian.  Drept urmare, fiinta umană tinde să creadă în informatii pe care le primeste de un număr suficient de ori, pe căi diferite. În consecintă, masinăria care generează convingeri poate fi păcălită cu usurintă.  Întotdeauna cei cu influentă, fie din lumea politică, fie din cea religioasă folosesc un asemenea mecanism de a crea convingeri false si de a induce un simulacru de realitate. Acest tip de credulitate este o acceptare pasivă a informatiei venită pe căi legitime, reprezentând un esec dramatic al inteligentei.  Ne-a plăcut să credem că suntem un popor matur si stabil, constituit dintr-o populatie cu o doză de inteligentă crescută. Oricum, ne-am comparat permanent cu altii și din proprie vointă ne-am situat permenent în vârful ierarhiei. Chiar dacă realitatea era imaginară, ne-am complăcut în fictiune. Ne-am crezut campionii Europei! Realitatea este că suntem, dar în altă directie…

O asemenea realitate a fost descrisă de Andrei Pleşu  care a vorbit la Iaşi – în aceste zile – în cadrul unei dezbateri, despre diferentele existente în perioada de interminabilă tranzitie.  Marcând distinctia existentă între perioada „de tristă amintire” Si totusi, tot mai regretată, si perioada actuală –devenită deja de “sinistră amintire”.

„Înainte eram dominati de teamă si acceptam situatia dintr-o frică aproape fizică oarecum explicabilă până la un punct. În prezent suntem manipulati de prostia proprie. Acuma, care este mai simpatică, frica sau prostia, este greu de analizat, dar rezultatele sunt de multe ori asemănătoare”. (Andrei Plesu)

Le simtim si ne confruntăm zilnic cu ele. Si cu frica si cu prostia. Prima ca urmare a lipsei de convingeri autentice, iar cea de-a doua ca urmare a unei naivităti perpetue. Iar consecinta nu poate fi decât cea pe care România o etalează în acest început de mileniu trei. Suntem usor de manipulat fiindcă suntem naivi si ne lipsesc convingerile personale.

Sansa unei redresări nu poate fi decât rodul unei strategii coerente de educatie a poporului, de cultivare a spiritului civic si de rezistentă la prostie. Lucru pe care ar trebui să îl facem dacă intentionăm să sperăm de a rămâne în Europa!

Sursa foto: pasi.ro

Articol recomandat de: Doru Dascalu