La data de 24 iunie se prăznuieşte în fiecare an sărbătoarea Naşterii Sf. Ioan [intlink id=”1064″ type=”post”]Botezătorul[/intlink], ultimul dintre proroci. Părinţii săi erau Zaharia preotul şi Elisabeta, amândoi oameni drepţi şi temători de Dumnezeu. Într-o zi când slujea la Templu, Sfântului Zaharia i s-a arătat Arhanghelul Gavriil, care i-a vestit faptul că Dumnezeu a ascultat rugăciunile şi va dezlega nerodirea pântecelui femeii sale, deşi aceasta era înaintată în vârstă. Pentru faptul că nu a crezut în vestirea îngerului, Zaharia a muţit şi nu s-a vindecat decât în a opta zi după naşterea Sf. Proroc Ioan, la tăierea împrejur, când a scris pe o tăbliţă viitorul nume al copilului. Vestea acestei naşteri minunate s-a răspândit în tot ţinutul, ea având să anunţe o altă naştere, mai presus de fire, cea a Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioara Maria. Sf. Proroc Ioan a dus o viaţa de mare asprime, trăind în pustie. „Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui erau lăcuste şi miere sălbatică”, ne mărturisesc textele evanghelice. A predicat pocăinţa şi i-a pregătit pe oameni pentru primirea Domnului nostru Iisus Hristos. Datorită vieţii sale îngereşti şi fără prihană a primit cinstea de a se atinge de creştetul Mântuitorului, botezându-L. La aniversarea regelui Irod, Salomeea, îndemnată de mama sa, Irodiada, a cerut capul Sf. Ioan, ca răsplată pentru dansul plin de voluptate pe care l-a făcut. Acesta a fost un bun prilej al Irodiadei de a se răzbuna pe sfânt, pentru criticile aduse relaţiei sale, contrare legii, cu Irod. Se pare că Dumnezeu a îngăduit actul sângeros pentru ca Ioan Botezătorul să fie Înaintemergătorul Mântuitorului şi în iad, vestindu-le tuturor apropierea biruinţei lui [intlink id=”12369″ type=”post”]Mesia[/intlink]. Sărbătoarea Naşterii Sf. Ioan este însoţită de dezlegare la peşte. Tot la 24 iunie românii celebrează Sânzienele sau Drăgaica, o sărbătoare precreştină, moştenită de la daci. Există o suită de obiceiuri dintre care amintim pe cel al punerii florilor de sânziene sub căpătâiul fetelor, pentru a-şi visa ursiţii.