Este acelaşi gen de atitudine care a făcut ca România să conştientizeze oficial abia în anul 2006 necesitatea de a începe să elimine decalajul dintre regiuni. În schimb, Bulgaria şi Estonia au prioritizat eliminarea decalajelor în anul 2003, Polonia – în anul 2004, iar Slovacia – în 2005. Nemulţumit de modelul polonez, studiul Parlamentului român oferă alternative de organizare pe regiuni. Identifică patru mari modele la nivel european:
1. Tradiţia napoleoniană. Este prezentă în Franţa, Italia, Spania, Grecia, Europa Centrală şi de Est. Acest mode se bazează pe centralizarea autorităţii, uniformitate şi simetrie.
2. Tradiţia germană. Este prezentă în Germania, Austria, Olanda. Acest model recunoaşte – alături de un stat puternic – entităţi intermediare de autoritate.
3. Tradiţia anglo-saxonă. Este prezentă îndeosebi în Marea Britanie. Acest model nu recunoaşte noţiunea de stat ca persoană juridică.
4. Tradiţia scandinavă. Suedia şi Finlanda aplică acest model. Acasta a preluat de la modelul francez principiul uniformităţii, dar l-a aplicat într-un cadru ceva mai descentralizat.

Sursa: romanialibera.ro