De buna seama Galeria de Arta “Gheorghre Petrascu” e un priviligiu, un spatiu al bucuriei, sarbatorii si intalnirilor, un loc dorit si cautat de fiecare data de oamenii de cultura tecuceni in drumurile lor prin gand, prin viata sau prin urbe si negresit, la calea de intoarcere, din pribegii prin tara sau prin lumea larga. Asa a fost si astazi. Iar spiritul suveran al pictorului Gheorghe Petrascu, statuia sa de la intrarea in galerii, au chemat din nou la o intalnire simpla, omeneasca a culturii si artelor. Si astazi, galeria tecuceana a tinut alaturi trei oameni, trei scriitori, trei prieteni in jurul mesei, cu discutii lipezi, ganduri adanci si vorbe blande, amicale. Primul dintre sositii in tomna galeriilor – domnia sa: poetul, profesorul, maestrul Dionisie Duma. Om ‘nalt, ochi albastri, tinuta sobra, fire repede, si-acum, la cei 72 si de ani cat implineste stihuitorul arderilor. Locuieste pe Capitan Darbun, la poarta cu numarul noua si prezideaza cu aceasi inalta autoritate Cenaclul literar “ Calistrat Hogas”. Ultima invitatie – Valenii de Munte. Urmatoarea intalnire – Sibiu. Prietenii il cheama. Sunt lansari de carte si activitati literare de la care poetul un lipseste. Si la randul lor prietenii vin aici, la Tecuci. De la Gheorghe Tomozei la Vasile Andru, sirul lung al scriitorimii poposite pe malul culturii tecucene are o legatura cu potul.
“Poezia e un ceremonial de fiintare, inclusiv de ridicare deasupra derizoriului “, scrie in prefata cartii “exercitii de primenire” academicianul Constantin Ciopraga. Doar ca poezia lui Dionisie Duma poate sa faca asta pentru fiecare din noi si pentru noi toti.
” Un reflexiv discret, nu rareori vizitat de naluciri metafizice”, mai spune criticul literar iesean. Un pansiv si-n viata, dar vizitat de naluciri poetice, mai spunem noi.
Sta putin. Apoi pleaca. Se intoarce in cateva minute cu prajituri proaspete. E ziua lui maine. Poetul s-a nascut in 8 septembrie, zi de mare sarbatoare pentru crestini.
La multi ani, maestre ! Sa ne traiesti si sa scrii! Sa scrii pentru a ne primeni.

La un sfert de ora, pe ceas, soseste si amicul Sandel Stamate.
O fata rumena si zambitoare si albastrul lichid usor umbrit de cutele ochilor se indreapta catre mine. Afabil, cald, cu gesturi si intampinari ce mi-au rezervat mereu supriza si atentia, cu bucuria simpla a intalnirii. E tanar pensionar. Si-a incheiat cariera de dascal si se dedica acum celei literare.
Si el are un dar de ziua lui. Da, a lui, a dumnealui, a lui Sandel Stamate adica. Da, si a lui Duma Dionisie. Sigur! Amundoi! 8 septembrie e ziua lor. Iar eu sunt aici cu doi poeti nascuti in aceiasi zi. 8 septembrie 1940, Duma Dionisie si 8 septembrie 1947, Sandel Stamate.
Si el, Sandel Stamate se duce la masina si se intoarce in galerie cu un teanc de carti. Le imparte cu darnicie. “ Doamnei Lucia, cu toata pretuirea “ Amicului Dionisie, in stanga, prietenului Tanase, in dreapta. Publicistul Tanase Danaila e si el, acum, cu noi.
“Entelechia”. Acesta e titlul cartii. Poeme semnate Sandel Stamate, coperta si ilustratie Mircea Cojocaru. Suntem de-ai nostri. Tecucenii nu se dezmint
Si, deci, Entelechia !!! Titlul te intoarce la vechea Elada, la filosofie, la Aristotel.
“Entelechia este actul ce realizeaza un anumit scop, actul intentional, care, prin configuratie, isi gaseste realizarea sa. Configuratia externa si cu scopul intern sunt intr-un raport reciproc foarte strans. S-a ajuns la o forma, s-a realizat in acelasi timp si un scop. Se schimba forma exterioara, se schimba si scopul, sau, mai corect, forma se schimba fiindca se schimba si scopul, fiindca in natura stapaneste tendinta inspre scopuri din ce in ce mai superioare. In felul acesta lucrurile se schimba mereu, ele gasindu-se intr-o evolutie, ce se misca inspre forme tot mai superioare”. Si, “entelechia semnifica scopul ajuns al procesului insusi, care, ca atare, are fenomenul miscarii inapoia sa.”
Da ! Exact asa.
“Retras in sine / Sinele se leapada / De sinele greu”
Scapam pentru o vreme de greul sufletului. Ne rupem usor de tot ce insemna drum. Ramane fapta.

Tanase Danaila isi deschide “ Surasul spiritului “. “O lucrare impunatoare… eleganta… o carte document” in viziunea lui Dan Plaiesu.
Ca-ntotdeauna rezervat si modest, dar si emotionat, Tanase Danaila insoteste si insufleteste discutia. Si vorbele curg peste lespezile galeriilor, se izbesc de fundal, catre catedrala si se intorc in zvon tremurat la masa la care de multe ori poezia e hrana.
Iar 8 septembrie, vine de data aceata ca sarbatoarea poetilor Dionisie Duma si Stamate Sandel.

La multi ani, domniilor voastre, poeti tecuceni!