La 6 martie 1960 – Se naşte, la Bereşti, judeţul Galăţi, VALERIU ŞUŞNEA, pictor, pedagog, ilustrator de carte, restaurator, scenograf, animator cultural, doctor în arte vizuale. Face studiile primare şi gimnaziile la şcolile nr. 4 şi nr. 5 din Tecuci unde îl are profesor pe valorosul acuarelist Nicolae Placicov. Urmează apoi cursurile Liceului de Artă “Dimitrie Cuclin” din Galaţi, după care, cele ale Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti la secţia de artă monumentală şi restaurare. După terminarea studiilor a funcţionat ca muzeograf la oficiul pentru Patrimoniul Cultural Buzău, iar din 1993 este profesor la Liceul de Artă “M. Sterian” din Buzău. Din anul 1995 este îndrumătorul taberei de icoane pentru elevii de liceu de la Poiana Pinului, iar în anul 2004 iniţiază şi conduce tabăra de documentare şi creaţie a UAP, Monteoru Art. Este vicepreşedinte al filialei UAP Buzău din anul 2000.

Valeriu Şuşnea este un artist matur cu o arie de preocupări bine definite stilistic, cu o mare dinamică în realizare şi cu numeroase expoziţii în ţară şi străinătate. A participat, la restaurarea picturilor murale a monumentelor patrimoniului cultural naţional: Mănăstirea Voroneţ , Cozia , Lainici , M. Pasărea , Biserică Sf. Petru şi Pavel din Brăila, Catedrală Sfântul Gheorghe din Tecuci, etc.

În anul 2004 I se acorda Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler de preşedintele României; în anul 2005 primeşte Distincţia naţională “Profesorul anului”; în anul 2006 primeşte Diploma “Gh. Lazăr”; în anul 2007 Premiul naţional de artă contemporană Chişinău, la saloanele Moldovei iar în anul 2005 Diploma de Cetăţean de Onoare al oraşului Buzău.

“Valeriu Şuşnea… relevă preocupări multiple în care se împletesc tradiţii şi iconari cu simboluri orientale, elemente de basm popular cu eresori şi vorbe de duh din universul literal.” (Mircea Grozdea)

“Putem descifra în pictura lui Valeriu Şuşnea efetele culturale ale modelului bizantin reformulat şi actualizat, la interferenţă  cu tensiunile momentului contemporan.” (Virgil Mocanu)

“Depăşind etapa compoziţiilor figurative cu încărcătură religioasă, definită printr-un pesimism care controla obsesiv diafanul pentru a permite ancorarea încrederii în realitate, pictura lui Valeriu Şuşnea îşi propune, acum, să desfacă straturile protectoare ale vieţîi, şi implicit să reducă povara tensiunilor arhaice. Mijlocul utilizat este cel al călătoriei iniţiatice, de fapt o veritabilă trecere cu creionul şi penelul prin istoria desenului şi a picturii. Tematic şi stilistic , tablourile sale dezvălue o informaţie culturală complexă, filtrată printr-o lentilă (oglindă, i-ar spune autorul) cu irizări expresioniste. Este etapa unei decantări către semn şi simbol: combinaţile baroce, de elemente bizare şi capricioase, miniaturizăriile zoomorfe cu iz oriental sau microscosmosul de obiecte ce amintesc de camera de studiu a Sfântului Girolamo, se împletesc cu scene renascentiste ale corpului uman şi aluzii discrete la un suprarealism de bună calitate. Tehnica în ulei dar şi grafica în tehnici mixte, susţin acest demers inedit, racordat la realitate printr-o autentică triadă hegeliană: oglindire-semn-simbol. Ca atare, creşterea fiinţei este aproape imperceptibilă, dar sigură. Aerul metafizic al gesturilor, solemnitatea ritualică, fineţea tuşelor de culoare, simnţul riguros al spaţiului, toate acestea conturează un univers neaşteptat. Suntem, aşadar, într-o însemnare, înconjuraţi de semne ca de turnuri ce fondează iubirea de ceea ce este. Iar privitorul creaţilor lui Valeriu Şuşnea rămâne cu o succesiune de naraţiuni, departe de realism, dar aproape de un post-modernism cultural sui-generis, în care fiecare îşi poate conştintiza şi trăi propria poveste.” (Prof. Dr. George Tarara)

La multi ani, domnule Şuşnea !

In aceasta saptamana alti trei artisti care si-au legat numele de Tecuci au putut fi sarbatoriti sau comemorati. Astfel:

La 2 martie s-au împlinit 100 de ani de la naşterea Andrei Valentina, specialist în arta decorativă care a vazut lumina zilei la Tecuci.

Artist delicat si sensibil, a carui exponate sunt de multe ori păpuşile sau jucăriile, realizeaza un progress real prin studiu autodidact. In arta sa prelucrează cu un interes aparte şi ingeniozitate creatoare, cu precadere, teme şi motive populare. Valentina Andrei incepe să expună din anul 1965 şi participa la numeroase expoziţii din ţară, impunandu-se totodată şi pe plan European. Expune la Viena în 1968, la Nuremberg în 1969, la Duseeldorff în 1971, în URSS în 1971

La 3 martie 1938 se naşte, la Ghidigeni, jud. Galăţi, Mihail Meiu (m.la 1 august 1989), sculptor, absolvent al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, laureat al premiului Tineretului al UAP pentru Sculptură in 1968.

Debutează în anul 1964 la Bienala de Sculptură din Bucuresti şi participă la expoziţii în ţară şi strinatate: Bucureşti, Piteşti, Anvers, Torino, Milano, Geneva, Stuttgard, Praga.

Este un artist care se extrage din arta românească contemporană şi care abordează figurativul cu o sumă de note expresioniste în portret, dar care rămâne încărcat de metafora şi simbol în compoziţii.

La 7 martie 1942 moare la Bucuresti Nina Arbore artist plastic care a abordat pictura în culori de ulei şi de apă, fresca şi mozaicul, utilizând multiple tehnici ale desenului şi gravurii şi elaborandu-şi subiectele în stilistica inovatoare a începutului de secol caracterizată de simbolism, fovism şi expresionism.

S-a născut la Tecuci pe 8 ianuarie 1889 şi a făcut studiile liceale la Bucureşti. Din anul 1906 a urmat cursurile superioare de artă la Academia de Pictură din Munchen. Aici a studiat cu expresioniştii Iank, Fehr şi Schmidt, artişti de prestigiu în şcolile germane ale vremii. De aici pleacă la Paris unde frecventează Şcoala de pictură din atelierul lui Henri Matisse. Întâlnirea cu pictorul impresionist francez are ca rezultat un portret al Ninei Arbore şi pasiunea lui Henri Matisse pentru ia românească, care apare într-o serie destul de lungă de lucrări de grafică şi pictură ale artistului. Întoarsă în ţară Nina Arbore a fost o prezenţă constantă şi agreabilă la Saloanele Oficiale ale vremii şi la alte expoziţii de grup, de răsunet în epocă, atât în ţară cât şi în străinătate. Ea face parte din “Generaţia 1916”, artiste supranumite ulterior şi „doamne ale picturii româneşti”.

În anul 1929 a fost distinsă cu Diploma de onoare cl. I în cadrul Expoziţiei Internaţionale de Arte Plastice de la Barcelona, Spania.

“Nina Arbore… se impune prin soliditatea meşteşugului şi măiestriei, prin poeticitatea viziunii şi sensibilitate.”(Tudor Bragă)

“Urăsc tot ce-i vulgar şi insistent, caut măreţie şi seriozitate clasică” (Nina Arbore)