După cum se ştie anotimpul în care ne aflăm nu a reuşit să ne ofere prea multe surprize. În general zilele din această iarnă au fost ceva mai mohorâte dar mai puţin geroase decât altădată.

Astăzi dimineaţă însă, când m-am uitat pe fereastră şi am văzut întreg peisajul din faţa blocului în care locuiesc învăluit în albul zăpezii căzută pe tot parcursul nopţii, am trăit senzaţia că timpul s-ar fi oprit în loc. Mi-au venit în minte imediat admirabilele versuri ale lui Vasile Alecsandri: „Tot e alb, pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare …“

Mărturisesc că am mai avut parte de zăpezi oarecum asemănătoare, în ianuarie 2008 sau în februarie 2012, dar parcă niciuna dintre acelea nu au întrecut-o pe aceasta. Deşi nu a durat prea mult, ninsoarea căzută a reuşit să ne aducă puţină bucurie în sufletele noastre.

Chiar dacă nu mi-am putut permite din cauza unor obligaţii să ies dimineaţa devreme în stradă pentru a surprinde peisajul ca de poveste în autenticitatea şi prospeţimea sa, am reuşit la vremea prânzului, înainte de a se scutura sau topi zăpada, să parcurg cu camera foto o bună parte parte a oraşului nostru. Pe câteva dintre fotografiile făcute mi-am propus să le prezint şi tecucenilor care nu au avut posibilitatea să se deplaseze prin zonele înfrumuseţate de zăpada abundentă căzută în timpul nopţii.

Ştefan Andronache