Ghid Medical de Abandonare a Fumatului

Ghid Medical de Abandonare a Fumatului

autor Dr. Dinu Constantin, Doctor în medicină din Tecuci

SINDROMUL DE SEVRAJ | Ghid Medical de Abandonare a Fumatului

Înainte de a discuta modul medical de abandonare a celui mai mare flagel împotriva sănătăţii omului, să abordăm constelaţia de simptome şi semne care apar în momentul în care un fumător înveterat abandonează acest drog.

Sindromul de sevraj la nicotină are două componente: fizică şi psihică. Sindromul fizic de sevraj cuprinde totalitatea reacţiilor fizice din organismul fumătorilor la absenţa nicotinei din diferite organe şi mai ales din creier. Sindromul psihic de sevraj cuprinde acele tulburări ale stării psihice şi comportamentale care apar în perioada abandonării obiceiurilor legate de fumat, obiceiuri care formează un automatism.

Iată o listă a unor tulburări fizice şi psihice care apar la proaspeţii nefumători:

• ameţeala (în primele două zile);
• depresia;
• sentimentele de frustrare şi mânie;
• iritabilitatea;
• tulburările de somn (incapacitatea de a adormi, de a avea un somn neîntrerupt, coşmaruri);
• tulburările de concentrare;
• starea de nelinişte;
• cefaleea;
• senzaţia de oboseală;
• creşterea apetitului.

Simptomele de mai sus apar cam la 2-3 ore după ULTIMA ŢIGARĂ şi ating un apogeu cam la 2-3 zile după aceasta.

„SINDROMUL DE AVANTAJ” | Ghid Medical de Abandonare a Fumatului

Dacă este normal să începem de la efectele negative pe care le declanşează abandonarea fumatului, aşa-numitul sindrom de sevraj, mi se pare extrem de potrivit să discutăm şi un calendar al efectelor pozitive ale abandonării acestei adicţii, efecte pe care le-am intitulat, nu doar pentru a rima: „sindromul de avantaj”.

Beneficiile ar fi următoarele:

• La 20 minute după ultima ţigară: presiunea arterială şi frecvenţa cardiacă scad.
• La 12 ore după abandon: nivelul de monoxid de carbon din sânge revine la normal.
• La un interval cuprins între 2 săptămâni şi 3 luni după încetarea fumatului: circulaţia sangvină şi funcţia respiratorie se îmbunătăţesc vizibil.
• La un interval cuprins între 1 şi 9 luni după renunţarea la fumat: tusea şi dispneea dispar, iar cilii vibratili care au funcţia de „escalator mucociliar” datorită capacităţii lor de a deplasa antigravitaţional mucusul din trahee şi bronhii (în care se află atât particule de praf, cât şi microbi) îşi redobândesc integritatea, curăţind în mod eficient plămânii.
• La 1 an de la ziua victoriei asupra fumatului, inima sărbătoreşte şi ea, oferind o scădere la jumătate a riscului de boală coronariană ischemică faţă de foştii „colegi de-o ţigară”.
• La 5 ani după „ziua H”: riscul de accident vascular cerebral se reduce până la nivelul celui al unui nefumător.
• La 10 ani de la „renaştere”: riscul de cancer pulmonar scade la jumătate din riscul unei persoane care a continuat să fumeze. Scade semnificativ şi riscul altor tipuri de cancere: cavitate bucală, laringe, esofag, vezică urinară, col uterin, pancreas.
• la 15 ani de la „convertire”: riscul de boală coronariană ischemică ajunge la nivelul celui al unui nefumător.

Pe lângă acestea, există şi alte efecte vizibile, care pot fi o încurajare pentru a rămâne nefumător:

•   retragerea ridurilor;
•   dispariţia halenei;
•   albirea dinţilor şi ameliorarea patologiei gingivale;
•   dispariţia culorii galbene de pe unghiile degetelor „executive”;
•   revenirea gustului pentru alimentele naturale (necondimentate);
•   capacitatea respiratorie normală la eforturi fizice susţinute;
•   economii în bugetul familial (merită să faceţi un calcul simplu pe 10-20 ani şi să lăsaţi gândul să zboare spre destinaţii pe care vi le poate face posibile o excursie, din economiile pe care vi le aduce abandonarea fumatului);
•   acceptarea socială: patronii preferă să angajeze nefumători nu doar din cauza faptului că un fumător face pauze mai dese, ci şi din cauza absenteismului ridicat, provocat de îmbolnăvirile mai dese ale fumătorilor; cei care închiriază apartamente preferă nefumători din cauza riscului de incendii şi a mirosului de tutun care pătrunde în lucruri; evenimentele şi locurile publice sunt din ce în ce mai prohibitive în ceea ce priveşte fumatul;
•    asigurările de viaţă ţin cont de speranţa redusă de viaţă a fumătorilor şi îi taxează pe măsură; căsătoria chiar poate deveni o problemă întrucât partenerul care acceptă un fumător, de regulă, trebuie să fie şi el fumător, iar aceasta înseamnă a „pescui doar dintr-un sfert de lac”; exemplul negativ pe care un părinte fumător nu doreşte să-l dea copiilor are un efect mai puternic decât sfaturile sau ameninţările; şansele de a-şi cunoaşte nepoţii şi a se bucura de succesele lor scad dramatic, ca să nu mai vorbim de strănepoţi…

SPRIJINUL PSIHOLOGIC | Ghid Medical de Abandonare a Fumatului

În timp ce unii fumători au capacitatea de a învinge fără probleme acest obicei, cu ocazia unei afecţiuni respiratorii intercurente, cu ocazia unui sfat medical competent şi „apăsat” sau pur şi simplu se trezesc într-o dimineaţă la o altă realitate (o inspiraţie „de sus”), majoritatea au dificultăţi în ruperea legăturilor sociale şi emoţionale asociate fumatului, dar şi cu starea de „mizerabil” pe care ţi-o induce sindromul de sevraj psihic şi fizic. Pentru aceştia există mai multe surse de sprijin, oficiale şi neoficiale:

1. Linii telefonice gratuite de contact cu specialişti în programe de renunţare la fumat sau cu alţi fumători care au trecut examenul abandonării acestei dependenţe (un fel de AA – Alcoolicii Anonimi). Asociaţiile de luptă împotriva cancerului sau cele de prevenire a bolilor cardiovasculare, cluburi de sănătate sau diferite biserici cu programe sociale şi de sănătate preventivă pot sponsoriza aceste acţiuni.
2. Familia şi prietenii. Familia este, de regulă, mai mult decât binevoitoare să încurajeze sau chiar să iniţieze un plan logic de abordare a unei probleme atât de spinoase, iar „prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte”, lucru care se traduce fie prin încercarea de a abandona împreună fumatul, dacă este şi el fumător (rata de succes este mult mai mare pentru amândoi), fie prin susţinere entuziastă „din tribune”.
3. Programe organizate de abandonare a fumatului („Planul de 5 zile”, „Adio, ţigări!”, „Expo Sănătate” etc.). Sunt de preferat programele ale căror şedinţe durează cel puţin 20-30 minute, cuprind minim 5-7 şedinţe şi se întind pe parcursul a cel puţin 2 săptămâni.

SPRIJINUL MEDICAL | Ghid Medical de Abandonare a Fumatului

1. Terapia de substituţie cu nicotină.

Abandonarea se face înaintea terapiei cu nicotină.

1. Guma de mestecat cu nicotină [1,5 X], gen Nicorette de 2 şi de 4 mg. Cea de 4 mg este pentru cei cu grad ridicat de dependenţă (fumează peste 20 ţigări/zi; fumează imediat după trezire sau raportează simptome severe de sevraj la o încercare anterioară de abandonare a fumatului), pentru cei care solicită sau pentru cei care au încercat deja cu 2 mg. Se administrează 8-10 gume/zi care nu se vor mesteca repede: 20-30 minute fiecare. Durata – minim: 3 luni.
2. Plasturii cu nicotină [1,9 X], gen Nicoderm de diferite dozaje pentru 24 ore (se dă jos a doua zi) sau pentru 16 ore (se dă jos seara). Tratamentul durează 8 săptămâni, cu doze descrescânde.

• Ex. nr.1.: Plasture gen Nicoderm de 21 mg/24 h timp de 4 săptămâni, apoi de 14 mg/24 h timp de 2 săptămâni şi apoi de 7 mg/24 h timp de 2 săptămâni.
• Ex. nr. 2.: Plasture gen Nicotrol de 15 mg/16 h timp de 4 săptămâni, apoi de 10 mg/24 h timp de 2 săptămâni şi apoi de 5 mg/16 h timp de 2 săptămâni.
• Se lipesc pe zona nepăroasă dintre gât si şold.

2. Terapia cu bupropion (ZYBAN, WELLBUTRIN) [2,1 X]. | Ghid Medical de Abandonare a Fumatului

Bupropionul este un antidepresiv care se administrează minim 1 săptămână înainte de ziua planificată a abandonării fumatului. Se începe cu 1 comprimat de 150 mg dimineaţa, timp de 3 zile sau 6 zile – 7 zile, după care se creşte doza la 2 comprimate pe zi, la un interval de minim 8 ore. Abandonarea se planifică spre sfârşitul celei de-a doua săptămâni de tratament, după care se continuă terapia fără întrerupere timp de 7-12 săptămâni, iar ca tratament de întreţinere, dacă este cazul, chiar şi până la 6 luni. 

3. Terapia de linia a doua | Ghid Medical de Abandonare a Fumatului

   1. Clonidina (HAEMITON) [2,1 X]: doza iniţială de 0,1 mg de două ori pe zi (0,2 mg pe zi), crescând ulterior până la 0,75 mg pe zi 3-10 săptămâni.
   2. Nortriptilina (AVENTYL) [3,2 X]: doza iniţială de 25 mg/zi, crescând ulterior la 75-100 mg/zi timp de 12 săptămâni. Recomandată şi la alcoolici pentru simptomele de sevraj.

   Notă: Valorile numerice din parantezele drepte este multiplul ratei de succes comparat cu neintervenţia prin vreuna dintre metodele medicale amintite. 

4. Terapii noi | Ghid Medical de Abandonare a Fumatului

Vareniclina (Chantix) este un medicament mai nou, care a fost creat special pentru abandonarea fumatului. El acţionează pe receptorii nicotinici cerebrali, diminuând pe de o parte plăcerea produsă de fumat şi pe de altă parte ameliorând simptomele de sevraj. Mai multe studii au arătat ca vareniclina dublează şansele de abandonare a fumatului. Nu se ştie încă dacă se poate folosi împreună cu terapia de substituţie cu nicotină.

Terapia combinată cu atropină şi scopolamină. Aceste medicamente anticolinergice, de regulă prescrise pentru simptome digestive şi „răul de mişcare”, se administrează injectabil în prima zi, apoi se administrează oral timp de câteva săptămâni. Această folosire nu este aprobată de FDA din SUA.

       5. Terapia cu apă. | Ghid Medical de Abandonare a Fumatului

În uz extern, apa se foloseşte atât pentru duş dimineaţa şi seara (nicotina se elimină prin tegumente, care trebuie astfel curăţite), cât şi pentru băi generale sau împachetări umede (se observă pete galbene pe pânza cu care se face împachetarea).

În uz intern, se recomandă consumarea unor cantităţi de aproximativ 3 litri apă/zi, ştiut fiind că nicotina este solubilă şi în apă, consumul mare de apă contribuind la o eliminare mai rapidă.

În concluzie, pentru un adversar redutabil îţi trebuie o motivaţie puternică, o strategie inteligentă şi un sprijin logistic de specialitate, atât uman, cât şi divin. Şi încă ceva: cei care au pierdut o luptă sau două mai pot câştiga încă războiul!

Dr. Constantin Dinu, febr. 2010