Pe urmele eroilor tecuceni până în cetatea Alba Iulia
Pe urmele eroilor tecuceni până în cetatea Alba Iulia | Tecucenii în Anul Centenarului Marii Uniri – Pe urmele eroilor tecuceni până în cetatea Alba Iulia
Impresii după o călătorie recentă
___A.A.R.D. – C.A.R. „UNIREA“ – Tecuci a organizat, pe parcursul anului 2018, mai multe activități distincte dedicate Centenarului României Mari. Din inițiativa acesteia s-a constituit o delegație a Moldovei „întregite“ care a inclus români de pe ambele maluri ale râului Prut.
___Alături de autorii implicați în realizarea publicațiilor editate în acest an de Asociație, de membrii Consiliului de Administrație ai acesteia, s-au mai aflat și doi oameni de cultură din Basarabia: Vasile Malanețchi, directorul Muzeului Național de Literatură „M. Kogălniceanu“ din Chișinău și Dumitru Dan Maxim, redactorul șef al revistei „Viața Basarabiei“.
___Grupul a întreprins o deplasare pe urmele eroilor din regimentele din Tecuci care și-au jertfit viața pentru apărarea și întregirea țării în Primul Război Mondial și a vizitat câteva dintre vechile cetăți transilvănene de pe traseu.
___Itinerariul a inclus câteva popasuri la monumentele eroilor, mai întâi la cel din comuna Oituz, iar mai apoi la cel din preajma gării Bartolomeu din Brașov locul unei sângeroase bătălii din toamna anului 1916, unde au aprins candele, au depus coroane de flori și au evocat faptele de arme ale acestora.
___Dorind să cunoască și cetățile de care și-a legat numele domnitorul Mihai Viteazul, grupul s-a oprit pentru început la Prejmer pentru vizitarea cetății ridicată de teutoni în secolul al XIII-lea și care marchează traseul folosit de oștile lui Mihai Viteazul pentru a ajunge în Moldova pe care a cucerit-o în 1600, înlăturându-l din scaunul domnesc pe Ieremia Movilă.
___A doua oprire a fost făcută în cetatea Făgărașului din secolul al XV-lea, cea mai bine conservată dintre toate construcțiile fortificate ale Transilvaniei de astăzi, fostă reședință a principilor acestei provincii românești.
___Deși, Mihai Viteazul nu a putut-o cuceri, ulterior, odată cu unirea celor trei provincii, din anul 1600, când aceasta i-a revenit de drept, el i-a oferit-o în dar soției sale, doamnei Stanca, și a adăpostit aici tezaurul domnesc.
___Ultimul, dar și cel mai îndelungat popas, solia A.A.R.D. – C.A.R. „Unirea“ din Tecuci l-a făcut în orașul multimilenar Alba Iulia, simbolul incontestabil al Unirii de scurtă durată a lui Mihai Viteazul, precum și a celei mai mari și mai benefice uniri înfătuite vreodată de români în timpul regelui Ferdinand, motiv pentru care el avea să fie supranumit și Întregitorul.
___Două au fost motivele descinderii delegației tecucene aici: cunoașterea monumentelor istorice și de arhitectură, precum și vizitarea colecțiilor prestigiosului Muzeu Național al Unirii.
___Membrii au participat la slujba oficiată în măreața Catedrală, au admirat vechile clădiri ale cetății, dar și porțile mărețe, statuile și busturile unor personalități ce amintesc de istoria atât de zbuciumată a Transilvaniei.
___În final, tecucenii și oaspeții basarabeni au zăbovit la Muzeul Național al Unirii unde au avut privilegiul de a se întâlni cu directorul instituției. În sala specială dedicată Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, s-a desfășurat o reuniune protocolară, prilej cu care Cătălin Dodu, Președintele Asociației „Unirea“ din Tecuci, în numele tecucenilor – care s-au străduit să vibreze în consens cu dezideratele programului național de sărbătorire a Centenarului României Mari – a oferit în dar Muzeului din Alba Iulia: monografia recentă „Tecuci, un ținut cu vocația unirii“ și compozițiilor istorice înmănuncheate sub genericul „Cele trei uniri“ realizate de pictorul Mircea Cojocaru.
___Demersului memorabil menționat, pe care l-a întreprins A.A.R.D. – C.A.R. „Unirea“ din Tecuci, în zilele de 24 și 25 noiembrie 2018, în semn de respect și de pios omagiu adus făuritorilor de istorie adevărată, se vor mai adăuga, pe parcurs, și alte inițiative culturale prilejuite de aniversarea, în prima parte a anului 2019, a 160 de ani de la realizarea Unirii Principatelor Române.
Text și fotografii: Ștefan Andronache