Zilele acestea sărbătorim 160 de ani de la realizarea unirii celor două principate Moldova și Țara Românească, acest important moment istoric din viața Țării continuând să aibă profunde reverberații patriotice în sufletul fiecăruia dintre noi.

____În rândurile care urmează, ne propunem să reconstituim etapele pe care au trebuit să le parcurgă înaintașii tecucenilor, între anii 1856-1859, până când s-a ajuns la înfăptuirea cu adevărat a visului domnitorului Mihai Viteazul.

____După încheierea lucrărilor Congresului de pace de la Paris din februarie – martie 1856, care a reuşit să pună capăt Războiului Crimeii, dar și să asigure Principatelor Române protecţia principalelor puteri europene, consultarea populaţiei prin mijlocirea divanurilor ad-hoc, pe 25 mai în acelaşi an, la Socola, a luat fiinţă Societatea «Unirea», cu scopul organizării luptei pentru unirea Moldovei cu Ţara Românească.

____Desigur că această veste îmbucurătoare a ajuns și la Tecuci prin intermediul publicaţiei ieşene „Zimbrul“ pentru că profesorul George Nicoleanu din localitate, „romănu şi patriotu cu dorinţi adevăratu naţionale şi patriotice“ se grăbeşte să împărtăşească, pe 8 iunie 1856, prin mijlocirea unei corespondenţe, adresată redactorului şef, nu numai totala sa adeziune, ci şi propriile impresii în urma manifestărilor pline de entuziam ale tecucenilor care susţineau cu ardoare cauza unirii Principatelor.

____Acţiunile entuziaste ale partizanilor unirii principatelor din zona Tecuciului sunt prezentate pe 14 iunie 1856 şi în gazeta „Steaua Dunării“, instrumentul de luptă al partidei unioniste, la care locuitorii acestui oraş mic, spre deosebire de cei ai altor aşezări urbane mai mari din Moldova, deţineau un număr sporit de abonamente, fapt ce dovedeşte atât interesul, cât şi deplina lor adeziune la dezideratul cel mai important al momentului: „În ţinuturi […] nu esistă partisani ai «desbinării».

____Pretutindene se facu adunări, se subscriu acturi de înfrăţire, numite «acturi naţionale», se alegu comiteturi pentru a propaga cătu se poate mai multu măntuitoarea idee. Clerul, boierimea, profesoratul, toată intelighenţia şi neguţitorimea se declară făţişu pentru întrupirea Prinţipateloru. La Tecuci, <de>1 iunie, s-au ţinutu o mare adunare în care s-au rostitu dorinţa «Unirei» […]. Totodată, s-au numitu unu comitetu de şepte membri şi unu secretariu pentru a se pune în relaţie cu Societatea «Unirii» din Capitală“.

____Într-alt număr, 40 din 30 iunie 1856, al aceleiaşi publicaţii, I. Missail oferă alte informaţii despre buna primire a Declaraţiei Unirii Principatelor de la Iaşi în ţinutul Tecuciului care „nu au putut rămâne simplu spectator“: „De când […] pe la noi s-au compus şi subscris Declaraţia Unirei Principatelor, politia şi pot a zice ţinutul nostru întreg se găsesc într-o poziţie sărbătorească, dară sărbătoare liniştită şi de care rari se văd în însengerata istorie a unui popor de nobilă origină şi oprimat de răuvoitori, cum e al nostru.

____ Declaraţiunea […] e acoperită de sute de subscrieri a populaţiei din toate clasele societăţii […]. Clerul ţinutului, cu sfinţia sa protoiereul Dumitrescu în frunte, i-au dat binecuvântarea prin consintementul său. Boieri, neguţători, cultivatori de pământ şi, în fine, toţi acei, ci la 1 iunie n-apucase a subscrie din absenţă <s>au din alte circonstanţe, se grăbesc a-şi da concursul, încât, până în momentul solemnel(!) în care Europa, prin trimişii săi, va întreba voinţile ţărei, se sperează că şi acei foarte puţini ce mai stau pe gânduri vor veni în dreapta cunoştinţă, ca atunci, dând Dumnezeu, să fie numai o voinţă unanimă!“

____Istoricului tecucean Alexandru Papadopol-Calimah, care era considerat, în acea perioadă, drept unul dintre intelectualii importanţi ai Moldovei şi care se dorea implicat în demersul atât de necesar, îi aparţine un articol de atitudine, apărut tot în cursul lunii iunie 1856.

____Adresându-se românilor din ambele principate, acesta îi îndeamnă: „Să adunăm mâinile şi inimile noastre la lucru obştesc şi să ne întrunim cu linişte, în unanimitate şi cu tărie ca să urcăm toţi câte o piatră la edificiul viitorului ţărei. Ochii Europei se află astăzi ţintiţi asupra românilor; acu<m> să arătăm de săntem demni de libertatea ce am căutat; să nu ruşinăm frumosul nume de român cu care ne place a ne făli. Să ne unim!“

____După opinia lui Al. Papadopol-Calimah, „Unirea Principatelor e singura noastră mântuire!

____[…] Ea numai ne poate aduce fericirea, pentru că rodurile

Casa lui APC 2

unirii nu pot fi decât: tăria, moralitatea şi o dezvoltare progresivă când, din contră, acelea ale neunirei nu sunt decât: slăbiciunea, demoralizarea, descompunerea şi apoi o grabnică nimicire. […] Unirea României fie dar glasul unanim al românilor, singura dorinţă, singura preocupaţie în ziua de astăzi, singura şi unanima aşteptare a poporului […] Unire!“

____Dintr-o altă corespondenţă, din iulie 1856, a lui G. Nicoleanu către „Steaua Dunării“, aflăm că: „După Iaşi, tecucenii fură cei dintâi care să prononsără pentru Unire. […] Tecucenii socotiră că <atunci> cănd e vorba de unire, neapărat este ca şi glasurile să fie unite.“

____În ciuda numeroaselor oprelişti impuse de caimacamul Toderiță Balș, la începutul lunii februarie 1857, avea să se constituie, la Iaşi, Comitetul Electoral al Unirii al cărui program politic de acţiune urmărea „Unirea Principatelor într-un singur stat, neutralitatea şi autonomia acestuia, adunarea reprezentativă, garanţia colectivă a puterilor europene etc.“ Din păcate, în luna următoare, a fost numit caimacam Nicolae Vogoride, împământenit în Moldova prin căsătoria sa cu Ecaterina, fiica lui Costache Conachi, şi căruia Austria şi Turcia îi făgăduiau chiar domnia dacă el va reuşi să se împotrivească înfăptuirii Unirii. Acesta avea să pornească o amplă persecuţie împotriva unioniştilor, înăsprind cenzura şi falsificând listele de alegeri pentru deputaţii Divanului ad-hoc, astfel încât să iasă câștigătoare partida potrivnică Unirii.

____În urma primirii adresei Comitetului Central al Unirii din Iaşi şi studierea Programului acestuia, profesorul G. Nicoleanu, pe 23 martie 1857, comunică organismului menţionat că ţinutul Tecuci „n-a rămas în urmă“ şi că „toate clasele societăţii […] sunt convinse de gravitatea momentului şi neapărata necesitate a triumfării mântuitorului principiu al Unirei.“

____După instituirea Comitetului Electoral local, el informează că s-au trimis deja „actele subscrise de mai mulţi […] în ţinut spre propagare şi subscriere“. Nicoleanu mai adaugă: „În fine, mulţumită lui D-zeu, opinia publică este cu totul pentru Unirea mult dorită, noi facem pe aici toate sforţările putincioase pentru ca să putem izbuti la scopul în comun dorit.“

Documentele care ne-au parvenit din acele timpuri evidenţiază bunele relaţii statornicite între Comitetul Central al Unirii şi extrem de activul Comitet Unionist din Tecuci, permiţându-ne să cunoaştem mai bine evoluţia evenimentelor de aici, precum şi starea de spirit a tecucenilor.

Într-un raport al Comitetului din localitate se fac referiri la adunarea ce avusese loc pe 28 martie 1857: „Joi seara, la 7 ore, întrunindu-se o adunare numeroasă compusă din câţiva cetăţeni proprietari ţinutaşi şi de mulţi neguţători, seansa s-a deschis prin un cuvânt rostit de d-l post. A. Teriachiu, sprijinit şi analisat de d-l vornic V. Sturza, carele a şi supus adunării principiile adoptate de către Comitetul de la Iaşi.

____ Citirea programului şi cuvintele au produs asupra adunării un efect moral puternic, încât vorbele «Să trăiască Unirea!» răsunau în toate părţile. Principiile programului vostru s-au adoptat cu aclamaţie şi fără cea mai mică împotrivire. […] Neguţătorii oraşului nostru au dat dovezi de o neatârnare de caracter şi de simţiri patriotice neasceptate. […] Nici ameninţările cârmuirei, nici calomniile prin cari antiunioniştii se silesc a discredita partida noastră, n-a descurajat pe nimeni, toţi erau hotărâţi a suferi orice silnicie din partea cârmuirei.“

____Cu acest prilej „s-au ales în unanimitate membrii Comitetului“. Printre aceştia figurează: protoiereul Gheorge Dimitriu, vornicul Vasile Sturza, preşedinţi; postelnicul A. Teriakiu, vicepreşedinte; spătarul Constantin Iacovachi, căminarul Gr. Iosifescu şi profesorul G. Nicoleanu, secretari. Din Comitet mai făceau parte: doctorul de origine poloneză [J.] Copeţchi, comisul Petre Anastasiu, colonelul Emanoil Frunză, Şerban Radovici, Dumitru Serea, slugerul Neculai Aslan şi alţii.

____Membrii Comitetului Unionist din Tecuci ţin să menţioneze că au primit „cu o vie mulţămire veştile“ de la centru despre „amânarea alegerilor, oprirea arestaţiilor“ sau „ridicarea censurei“. Totodată, semnatarii notei redau atmosfera de aici, arătându-şi disponibilitatea de a se solidariza cu toţi cei care au de suferit din cauza măsurilor luate de autorităţilor: „Noi aici lucrăm în linisce, administratorul nu ne-a împiedicat până acum adunările […] cu toate acestea tot am găsit nevoie de a protesta pentru că la suferinţele celorlalte districte trebue să compătimim şi noi, causa lor este causa noastră a tuturor.“

____Atmosfera efervescentă din primăvara acestui an din oraşul Tecuci este reconstituită şi de scriitorul Calistrat Hogaş în povestirea sa intitulată „Cuconu Ioniţă Hrisanti“: „La „butucul de stejar […] înfipt pe marginea de pe dreapta a Şoselei [Naţionale, n.n.], cum mergeai la deal, dincoace de Şcoala de fete a Cernătoaiei şi cam în dreptul caselor lui Gheorghe Bora“, „se strângea dimineaţa şi peste zi toată boierimea târgului“, prilej cu care „s-a închegat la 1857 sâmburele Unirii, al căruia suflet a fost protopopul Gheorghe [Dimitriu, n.n.]

____Măsurile de intimidare promovate de ocârmuire, ce vizau înăbuşirea liberei consultări a populaţiei, l-au afectat în mod direct pe acest fruntaş al mişcării unioniste tecucene. Din adresa Comitetului Unirii din Tecuci, din 29 aprilie 1857, luăm cunoştinţă de „îndepărtarea sf. sale iconomului George Dimitrescu din postul de protoiereu al acestui ţinut. Învinuirea sa nu este alta ci numai pentru că este de partida Unirii“, motiv pentru care Episcopia Romanului l-a suspendat din funcţie. Protopopul Gheorghe Dimitriu, era „figura cea mai respectată şi mai iubită a târgului, datorită farmecului vorbei şi căldurii prieteşugului“. În urma înlăturării sale din slujbă, chiar în ziua de Sf. Gheorghe, pentru că susţinuse cu ardoare cauza Unirii şi jucase «Hora Unirii» în sat la Drăgăneşti, tecucenii revoltaţi sau dus cu vreo 20 de trăsuri la curtea de la Ţigăneşti pentru a interveni pe lângă Cocuţa, soţia caimacamului. Profund indignată de nedreptatea făcută acestuia, ea i-a înmânat o scrisoare pentru Vogoride care se afla în Capitală. Ducându-se la Iași pentru a-și căuta dreptatea, caimacamul i-a spus că dăduse dispoziție pentru ca să fie înlăturat deoarece se înhăitase cu „zurbagii și făcea greutăţi guvernului“: „Dacă te laşi de Unire şi ____făgăduieşti că te vei face om de treabă, te pun îndată la loc.“

____Protopopul plin de demnitate i-a răspuns: „Unirea este dorită de toată lumea şi eu nu mă pot îndepărta de turma încredinţată păstoriei mele. Mi-i da ori nu mi-i da înapoi protopopiatul, eu nu mă las de Unire!“ Vajnicul preot nici nu apucase să ajungă bine la Tecuci când o depeşă făcea deja cunoscut autorităţilor locale faptul că el fusese reintegrat în funcţia de protopop, ceea ce dovedește că Vogoride ținuse totuși cont de dorinţa energic exprimată de soţia sa.

____Tot din dispoziția lui Vogoride au mai fost înlăturați atunci din slujbe: Ioniţă Hrisante, Preşedintele Tribunalului din Tecuci, susţinător al idealurilor Revoluţiei de la 1848 şi dominat de acelaşi patriotism şi în perioada Unirii, pentru că menţinuse o permanentă legătură cu Comitetul Unirii din capitala Moldovei, precum și un alt membru activ al Comitetului Unionist, George Nicoleanu, institutorul de la Şcoala Ținutală din oraş, care s-a văzut, dintr-odată, transferat la Şcoala Publică din Focşani.

____Între timp, în iunie 1857, fuseseră publicate în gazeta „L’Étoile du Danube“, care apărea la Bruxelles, mai multe scrisori compromițătoare adresate lui Nicolae Vogoride căruia Turcia și Austria, adversarele Unirii, îi promiteau scaunul domnesc dacă el va reuși să boicoteze alegerile pentru Divanul ad-hoc din Moldova. Corespondența secretă îi fusese sustrasă din cabinetul personal și nu este exclus ca însăși Cocuța ori fratele ei vitreg, Costache Negri, să fi fost implicați în punerea la cale a acestui demers mai puțin ortodox. Firește că din lipsa unor documente s-au vehiculat mai multe nume de persoane capabile să comită fapta.

____La 19 iulie 1857 au avut loc, în Moldova, alegerile pentru Divanul ad-hoc la care partidul unioniştilor nu şi-a mai dorit să participe, ştiind că acestea oricum aveau să fie falsificate de ultraconservatorul Nicolae Conachi-Vogoride, caimacamul aflat încă în funcţie.

____Tecucenii – însufleţiţi de nobilul ideal al Unirii – nu acceptau sub nicio formă imixtiunile ocârmuirii în desfăşurarea procesului electoral. Astfel, pe 24 iulie 1857, 32 de electori delegaţi din comunele districtului Tecuci au adresat o petiţie prefectului prin care îi comunicau atitudinea ostilă manifestată de subprefectul ocolului care nu agrease alegerea a doi dintre delegaţi.

____Repetarea alegerilor avea să se desfăşoare pe tot cuprinsul Moldovei într-o atmosferă de entuziasm general. Dintr-un document care cuprinde lista alegătorilor din ţinutul Tecuciului ce luaseră parte la alegerile desfăşurate în zilele de 29 şi 30 august, precum şi pe 2, 4 şi 5 septembrie 1857, aflăm că din totalul de 173 persoane cu drept de vot: 6 erau proprietari mari, 20 erau proprietari mici, 8 locuitori săteni, iar din rândul orăşenilor 33 erau proprietari de case şi 106 reprezentau neguţătorii şi corporaţiile.

____Pe lista deputaţilor ce proveneau din Tecuci figurează: vornicul Vasile Sturdza şi postelnicul Alecu Teriachiu, ambii proprietari mari, serdarul Ioniţă Hrisante, proprietar mic, Vasile Balaiş, sătean din Drăgăneşti, şi spătarul Constantin Iacovachi, orăşean.

____Firmanul imperial mult aşteptat avea să sosească, pe la mijlocul lunii octombrie, el punând capăt „căimăcămiei de tristă amintire a lui N. Vogoride“, această formulă de tranziţie fiind înlocuită conform prevederilor Convenţiei de la Paris cu o alta formată de această dată din trei persoane: Ştefan Catargiu, Vasile Sturza şi Anastasie Panu.

____După cum se ştie, spre sfârşitul lui decembrie 1858, cât şi în cursul lunii ianuarie 1859, în cele două Principate, s-au desfăşurat alegerile pentru constituirea adunărilor elective în vederea desemnării domnilor acestora.

____La sfârşitul anului 1858, fără a mai demisiona din postul ce-l ocupa la Galați, Alexandru Ioan Cuza și-a depus candidatura și la Colegiul proprietarilor mici din Tecuci iar locuitorii de aici l-au trimis ca membru în Adunarea Electivă a Moldovei. Reuşita sa declanşează un entuziasm popular la Tecuci, Cuza însuşi fiind invitat să participe la banchetul organizat de către înflăcăraţii partizani ai Unirii de aici.

____La petrecerea care a avut loc în casa familiei Anastasiu, i s-a urat lui Cuza să ajungă Domn pentru prima oară. Cum acesta era grăbit să ajungă cât mai repede la Iaşi, tecucenii i-au pus la dispoziţie o şaretă ce avea să fie reţinută de Domn ca amintire.

____Într-adevăr, la 5/17 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Moldovei, recunoscându-i meritele de participant activ la Revoluţia de la 1848 cât şi în lupta pentru Unire, l-a ales în unanimitate ca Domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.

____Mult aşteptata veste i-a bucurat pe mult încercaţii, dar victorioşii unionişti de la Tecuci care i-au şi expediat o telegramă de felicitare publicată chiar în primul număr al gazetei „Steaua Dunării“ din 1859, ei situându-se, și de această dată, printre cei dintâi care i-au adresat un astfel de mesaj: „Cu mare entuziasm, primindu-se oficiala ştire despre alegerea de Domn Stăpânitor al Ţărei în persoana Înălţimii Voastre, plini de mulţumire şi bucurie, ne grăbim a Vă adresa sincere felicitări, urându-vă un dulce viitor şi o mare prosperitate. Vă rugăm, prea înălţate Doamne, primiţi aceste cu acea sinceritate cu care noi cutezăm a Vi le adresa“. Printre semnatari figurează: protoiereul Gh. Dimitriu, maiorii Diamandescu şi Iacovachi, Alexe Anastasiu, P. Ciuhureanu ș.a.

____La puţin timp, pe 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Ţării Româneşti se pronunţă tot pentru alegerea lui Al. I. Cuza, evenimentul de la Bucureşti constituind un alt pretext pentru tecucenii din oraş sau din district pentru a-i adresa cuvinte dintre cele mai alese întâiului Domnitor al Principatelor Unite. Telegrama acestora, adresată pe 25 ianuarie 1859, dezvăluie nu numai bucuria, ci deplina încredere a acestora în cel hărăzit să contribuie la propăşirea României:

____„Dacă noi, comunitatea ţinutului şi a oraşului Tecuci, am fost dintre cei dintâi care v-au salutat când v-aţi suit, spre fericirea unui popor întreg, pe tronul antic al Dragoşilor, fie-ne permis a vă felicita, încă o dată, din curăţenia sufletului pentru coroana a cinci milioane de români ci vi se pune pe cap prin Adunarea patriotică a Valahiei, sora Moldovei.

____Să trăiţi dar Măria Voastră şi să dea Dumnezeu putere Vouă ca să ridicaţi falnic în faţa lumei desăvârşita fericire a României unite şi suverane!“

____Încheiem evocarea noastră amintind de un alt gest memorabil. Locuitorii oraşului şi comunelor apărținătoare ocolului Nicoreşti s-au implicat în redactarea şi, implicit, înmânarea „Prea Înăţatului“ Domnitor Alexandru Ioan Cuza, pe 30 decembrie 1863, a unei Diplome lucrată în mod artistic de profesorul de desen Iancu Platon de la Școala Ținutală din Tecuci în semn „de cea mai vie mulţumire şi cea mai profundă recunoştinţă“ pentru secularizarea „averilor monastiresci naţionale înstrăinate de călugării greci”, cât şi pentru „consolidarea statului român“. Diploma lor era însoţită de semnăturile a peste o sută de tecuceni recunoscători, de menţionarea localităţilor, numele membrilor consiliilor comunale şi sigiliile primăriilor.

____Alături de diplomă, tecucenii au ţinut să-i mai ofere şi o medalie din aur încrustată cu diamante [care se păstrează, astăzi, în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti, fiind expusă, anul trecut, și la Muzeul de Istorie din Tecuci] ce înfăţişează pe avers stema districtului lor, iar pe revers, într-o ghirlandă din frunze de stejar cuvintele: „Districtul Tecuci, Înălţimei Sale Alecsandru Ioan I, Întemeietorul Unirei, restauratorul drepturelor Principatelor asupra bunurelor monastireşti naţionale înstreinate, 1863.“

____(Extras din „Tecuci, un ținut cu vocația Unirii, monografie atipică dedicată Centenarului României Mari“ elaborată sub egida Asociației UNIREA – Tecuci, ed. Grapho Press, Tecuci, 2018, p. 19-39. Lucrarea poate fi consultată la sala de lectură a Bibliotecii Municipale „Ștefan Petică“ din localitate.)

autor Ștefan Andronache