Umor terapeutic: „medicii” Crihană, Einhorn şi Plăcintă – video
Trei personalităţi gălăţene, artiştii Nicolae Einhorn, Florian Doru Crihană şi scriitorul Vasile Plăcintă au fost prezenţi, marţi, la Galeriile ”Gheorghe Petraşcu”, cu un dublu eveniment, vernisajul expoziţiei de grafică şi pictură „Umor cum-se-cade” şi lansarea cărţii “Istoria umorului gălăţean de la Costache Conachi până în prezent”. „Bine aţi venit la această manifestare. Umorul este subiectul de bază al întâlnirii noastre”, a afirmat directorul Muzeului Mixt, Laurenţiu Groza, care a punctat câteva date despre cei doi artişti. Pictorul gălăţean de origine germană,
Nicolae Einhorn (n. Galaţi 1943), s-a evidenţiat foarte devreme în lumea artistică, fiind remarcat şi încurajat încă din şcoala primară. Mai târziu a urmat cursurile Liceului de Muzică şi Artă Plastică unde a studiat cu pictorii Mihai Dăscălescu, Nicolae Spirescu, Emilia Iacob, precum şi cu sculptorii Vasile Vedeş şi Constantin Dimofte. În 1967, s-a înscris la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza”, avându-l ca profesor îndrumător pe maestrul Dan Hatmanu. Spre sfârşitul anului trei al facultăţii, a deschis prima expoziţie în ”Sala Paşilor Pierduţi”. Au urmat alte expoziţii personale, de grup atât în ţară, cât şi în străinătate. A primit Premiul special pentru grafică Prince-Art, în Franţa, în 1998. Florian Doru Crihană s-a născut în 1958 la Galaţi. A lucrat ca inginer până în 1990 când a devenit caricaturist. Deţine peste 70 de premii internaţionale. Lucrările sale au fost expuse în galerii alături de ale unor mari pictori ca Pablo Picasso, Salvador Dali.
Caricatura – modalitate terapeutică
A luat cuvântul apoi artistul Nicolae Einhorn, un spirit jovial, care a adus bună dispoziţie pe tot parcursul manifestării. „Aici am discursul meu”, a spus în glumă Einhorn scoţând din buzunar un sul de hârtie igienică. „Am făcut expoziţii multe la Tecuci. Sunteţi călduroşi, sunteţi apropiaţi, îmi daţi energie, tinereţe”, a mai zis Nicolae Einhorn, descriindu-l ulterior pe Florian Doru Crihană. „Este un pictor umorist, umorul său este subtil, sensibil. Ne tratează cu aceste caricaturi şi trebuie să-l considerăm un medic. Caricatura şi muzica sunt modalităţi terapeutice”. Florian Doru Crihană a vorbit cu emoţie despre Tecuci („Am lipsit din Tecuci 40 de ani”) pentru că tatăl său s-a născut aici şi era adus adesea pe aceste meleaguri. Despre Nicolae Einhorn a spus că este unul din cei mai moderni artişti ai Galaţiului. „Nicolae Einhorn este un pictor binecunoscut tecucenilor, care a venit mereu cu lucruri noi. Putem să apreciem şi să evaluăm trecerea aceasta a lui de la pictură la grafică la pastel şi în sfârşit la grafica cu nuanţe comice. Florian Doru Crihană este un om simplu, cu o sinceritate caldă, care munceşte cu plăcere şi intens. Este un artist care mi se pare complet. Noi avem aici numai caricatura lui dar domnul Crihană face şi peisaj, pictură”, a menţionat muzeograful Lucia Gologan. Artiştii au mulţumit directorului Groza, muzeografului Lucia Gologan, întregii echipe a Muzeului, pentru buna comunicare şi pentru munca depusă în realizarea expoziţiei.
„Istoria umorului gălăţean de la Costache Conachi până în prezent”
A doua parte a programului a fost rezervată lansării de carte a scriitorului de origine basarabeană Vasile Plăcintă. „Este un scriitor satiric dar are şi monografii. Este un important cercetător în cadrul Centrului Cultural Galaţi. A studiat arhivele, fel de fel de cercetari pentru a aduce tot ceea ce a ţinut de umor în judeţul nostru”, a precizat scriitorul Vasile Ghica dând citire câtorva epigrame cuprinse în această antologie. „Frumoasă e precum o zână/ Privind-o m-a cuprins amorul/ Şi bucuros i-aş cere mâna/ Dar parca mi-i mai drag piciorul (Nicolae Precupeţu)”. „Este o lucrare de referinţă pentru oricine este interesat de evoluţia spiritului gălăţean. Cuprinde un ansamblu de manifestări umoristice de la poezie şi epigramă până la caricatură, comedie şi confecţionarea măştilor populare. Regăsim în paginile ei cam toate numele importante din toposul gălăţean Costache Conachi, Costache Negri, Sofia Nădejde, Şt. O. Iosif, Dimitrie Anghel, H.P. Bengescu, Ştefan Petică etc. dar şi nume mai puţin cunoscute precum Costică Tenie din Blânzi”, a adăugat scriitorul Ionel Necula. „Această antologie e o ambiţie mai veche” a zis Vasile Plăcinta, delectând auditoriul cu o seamă de epigrame proprii. În rândul publicului a fost prezent şi Ioan Bucă un important epigramist din spaţiul nostru.
Iata un prezentare video AICI.
UMOR CUM-SE CADE
Expozitie de caricatura si grafica
Nicolae Einhorn – Florian Doru Crihana
Lansare de carte – Vasile Placinta
M-am surprins din nou astazi cum privesc cu invidie la ceea ce are in avantaj resedinta judetului. Si, in primul rand, orasul Galati este pricopsit geografic, se stie, el are Dunarea, noi doar Brladul; apoi galatenii sunt in castig din perspectiva demografica, in timp ce Tecuciul abia mai aduna cateva mii de locuitori; au apoi inlesniri socio-economice de care targul nostru n-are sa stie nici peste un veac; nu duc lipsa nici de institutii culturale, abilitate si cadru intelectual de calitate; cred ca si politic stau cumva deasupra mai ales ca politicienii galateni tind sa acapareze si aceasta zona tecuceana; in sfarsit, astazi, am simtit o reala invidie pentru umorul si umoristii din Galati, pentru ca avem invitati in Galeria de Arta « Gheorghe Petrascu » trei galateni, doi artisti plastici si un scriitor, intr-o manifestare culturala pusa sub semnul veseliei, a rasului, a bunei dispozitii intitulata « Umor cum-se cade ». In acest context, astazi, aici si cu cei trei galateni si artele lor, cred ca putem anticipa deja Ziua mondiala a rasului care se sarbatoreste din cate stiu, in prima duminica a lunii mai, adica tocmai pe 6 a lui florar. O sa radem deci, o leaca inainte.
Si la comedia asta cu umorul, se poate pune usor intrebatea: Din doua una, comic sau umor ? Pentru ca cele doua, comicul si umorul, sunt lucruri diferite si pentru ca, mai degraba, isi urmeaza, stau unul in spatele celuilalt. Iar pentru ca aparenta comica atat de prezenta in spatiul lumesc trece prin actul poetic pentru a deveni umor, simtim mereu umorul ca pe o nastere, o facere grea, un privilegiu, un dat rezervat doar unor alesi, in vreme ce noi ceilalti nu putem decat sa ne bucuram de poetii, actorii, artistii ce pot face astfel de “vraji”. Exista si o diferenta semnificativa, de sens si arie daca vreti, intre cei doi termeni, care se refera la ceea ce incadreaza sau circumscrie notiunea din punct de vedere estetic si moral. Comicul desi bine conturat estetic este cel mai putin moral dintre cele doua, umorul insa este etic si estetic si tocmai de acesta din urma ne vom mucura din plin, astazi.
Jean Forestier considera rizibilul, alaturi de dorinta, rationalitate si constatare, moduri umane fundamentale de gandire. Pe langa rizibil, rasul este parte a manifestarii fiintei umane, este o componenta a trairii lui, dar si a sanatatii lui, fizice si psihice ca si a sanatatii sociale. Si daca face parte din noi atunci ar trebui sa ni-l procuram ca pe o hrana, ca pe acel ceva de care nu ne putem lipsi si fara de care vietile noastre sunt mai triste si mai sterse. Numai ca umorul are doua mari directii de manifestare, pe de o parte cele incadrate aspectelor de solidaritate, de strangere, de inchegare a legaturilor umane si de cealalta parte, de excluziune, de izolare si detestare, de reprobare. In cazul de fata, odata cu expozitia domniilor lor, Nicolae Einhonsi si Doru Florian Crihana, pe langa care sta un vajnic roman basarabean, adica roman de doua ori, pe numele sau Vasile Placinta cu lansarea cartii domniei sale “Istoria umorului galatean de la Costache Conache pana in prezent” speram sa strangem alaturi de noi acea bucurie a comuniunii si trairii unei stari de bine, de ras si de veselie.
Si chiar cred ca vom reusi acest lucru. Ma bazez si pe faptul ca, daca in general, in arta moderna tragicul si comicul s-au deteriorat si au intrat intr-un soi de “naruire” si asa stau inca acolo, ceea ce avem astazi in galeriile tecucene va reusi cu siguranta sa destinda, in nici un caz sa intristeze, va reusi sa lumineze, in nici o masura sa intunece si va reusi sa bucure si sa anime, pentru inca o jumatate de ora viata aceasta.
*
Va spuneam ca, intre cei trei galateni invitati astazi in galeria tecuceana, cel mai vechi prieten si colaborador este domnul Nicolae Einhorn, artist cu exercitiu plastic larg si cu mare apetit imagistic, coloristic si creator. Pe domnul Nicolae Einhorn l-am cunoscut ca pictor, acuarelist, pastelist, grafician, dar astazi el vine in Galeriile de Arta “Gheorghe Petrascu” cu 60 de lucrari de grafica in note umoristice. Vreau sa va spun ca acest lucru nu este deloc intamplator, ca incet, incet grafica sa a atins si nota comica sau umoristica. Cei ce ii cunos creatia stiu ca artistul a avut mereu in atentie figura umana. Omul insisi ramane o preocupare constanta a creatiei sale, iar interesul pentru figura, pentru psihologia personajului si expresia plastica a unui chip, au putut conduce la ceea ce astazi sta pe simezele galeriilor tecucene in note umoristice.
Dintr-un alt punct de vedere despre grafica si pictura lui Nicolae Einhorn se poate vorbi sub aspectul relatiei sau raportului de complementaritate, mai putin vizibil sub aspect expozitional. Pictura este insa cea care il aduna pe artist, cea care il struneste, il disciplineaza, cea care il retine, pictura este arta si exercitiul care presupune pentru artistul Nicolae Einhorn taifasul indelung cu forma, cu pata si culoarea. Grafica, dimpotriva, il stimuleaza, ea permite descarcarea directa, spontana, sincera, ea este arta care presupune o mare capacitate de exprimare, de comunicare si prezentificare.
Urmarit in parcurs expozitional, este usor de observat ca, in pagina, artistul Nicolae Einhorn pune in circulatie forma ca expresie a gestului, dar in acelasi spatiu intalnim si geometrii, lini, contururi ce tin de calculul optic si expresie vizuala atent cantarita. Insasi lucrul in perimetru artistic se face in densitati variabile. Artistul poate de exemplu sa contureze un chip cu cele mai fine linii, demonstrand in acest fel preferinta pentru simplitate si pentru reducerea la maxim a mijloacelor de expresie. El poate, de asemeni, deforma un chip sau poate sa recurga la constructii laconice in care interventia privitorului se face cu un recurs la umorul subiectului raportat umorului obiectului, deci imaginii. Apoi el poate incadra in caracteristici anatomofiziologice un chip sau poate surprinde intr-o suma de amalgamari plastice franturi, figuri, rupturi de forma, care par sa faca parte dintr-un fel de “comedie umana” generala, un valmasag de chipuri pe care il resimtim, dar care nu se afla doar acolo in imagine si pe perete, pentru ca el trece dincolo de opera in spatiile colaterale si se regaseste subliminal sau in flash-uri, in lumea din jur. In parcursul celor 60 de lucrari expuse avem mereu surpriza unor alte si alte imagini interioare, trairi si stari umane .
Pentru atat de jucausul Nicolae Einhorn, asaltul formei, constructia artistica si seductia in concept nu se face decat ludic, iar deliciul inventivitatii sale suprinde permanent si merge pana la titlul ales pentru lucare si la numele dat expozitiei.
Mijloacele sale plastice, linia, pata, laviul, punctul, hasura, in tehnica penitei sau tehnici mixte in care poate sa intervina culoarea, surprind aproape invariabil verticala si tind sa moduleze si sa reformuleze spatiul artistic prin reconturari ale chipului uman. Si problematica artistica e plasata intre figurare-spatialitate, expresie-mesaj, forma-figura ca recipient existential.
*
Cel mai mare merit de pana acum al caricaturistilui Florian Doru Crihana nu-i apartine, el se leaga din punctul nostru de vedere de vechiul nostru prieten Nicolae Einhorn care ni l-a propus in aceasta expozitie comuna, drept pentru care si in ultima instanta, se afla aici. Numai ca a-l cunoaste pe omul si artistul Doru Florian Crihana este o reala bucurie. In cele trei saptamani de cand am pornit la lucru deja pot spune ca am intalnit un om jovial, de o rara modestie, de o calma seriozitate, care a demonstrat un mare curaj prin abandonarea profesiei sale de inginer si abordarea ideii de liber profesionist in artele plastice si a carui realizari demonstreaza compensator, talent, tenacitate si putere de munca, fiecare din ele lucruri rare si de invidiat.
Florian Doru Crihana este un caricaturist remarcabil, cu o reputatie greu de egalat, dar si pictor, peisagist, iubitor al naturii, Dunarii, Galatiului. Probabil de aici un transfer catre lucarile expuse in galerie cu tot ce inseamna o nota calda, calma, pastelata cu o dominanta de griuri colorate, aspecte rar intalnite in caricatura.
Florian Doru Crihana practica in arta sa un umor jovial, putin zgomotos, care nu starneste nici cea mai mica rautate, care nu acidifiaza spatiul si nu alcoolizeaza spiritele. Umorul sau nu este nici unul tumultuos care sa-ti forteze muschii faciesul sau pe cei abdominali, dar care reuseste mult mai mult de atat, pentru ca unorul lui Doru Florian Crihana izbuteste sa lumineze trairea, sa limpezeasca gandurile, sa incadreze real caricatura in note spirituale, sa imprime chiar o nota de detasare clar culturala, in vreme ce imaginea artistica invioreaza vadit starea privitorului. In lucrarile acestui caricaturist nu intalnesti niciodata nimic caustic, nimic ucigator, dimic distructiv. Un umor binevoitor care invita la liniste si meditatie la comuniune si haz mangaietor insoteste de fiecare data caricatura sa.
Asa cum spunea Otto Bierbaum si umorul lui Florian Doru Crihana subliniaza fie taria, fie slabiciunile umane, facand totodata legatura dintre ele. Dar in caricatura acestui galatean exista intotdeauna un moment de lichefiere, de adevar semnificativ, de evidenta de netagaduit care face din privitul sau contemplarea acestor imagini placeri si voluptati aparte.
Inversarea termenilor ca si rasturnarile de logica sunt modalitati de exprimare predilecte, iar datul sau daca vreti fatalitatea, apoi subestimarea realitatii sau bovarismul legitimeaza comicul si deschid pagini umoristice in creatia acestui artist.
Desi in caricatura, de obicei, se reuseste facil, o izbanda reala, artistica si stilistica se realizeaza extrem de greu. Este de aceea remarcabil ca Florian Doru Crihana demonstreaza o identitate creatoare inconfundabila, clar conturata stilistic, ceea ce il plaseaza intre artisti, intre creatori, intre “vrajitori” asa cum bine remarca colegul si prietenul sau Nicolae Einhorn. Pe Doru Florian Crihana il recunosti intotdeauna prin coloritul cald, calm, de finete; demonstreaza apoi o disponibilitate specifica in utilizarea in conformitati comice a spatiului pictural; si, in acelasi timp, ne surprinde cu o viziune mereu ingenua, dar plina de concizie in care un lipseste tensiunea comunicarii.
*
Iata cum, acest gen al exprimarii platice constituit de caricatura se dovedeste un aliat perfect al unui spatiu artistic, dar si social ca cel al intalnirii noastre si o data cu aceste lucrari si aceasta expozitie avem o aparenta si jucausa “imaturitate construita din maturitate” ca prototip al ludicului, asa cum aprecia in lucrarea sa “Teoria estetica” Theodor W. Adorno.
Putem vedea totodata ca “a cadea” in umor sau in umoarea de care vorbea Mihai Eminescu nu este o simpla deprindere si nici o arta la discretie, iar cei doi artisti galateni dau aici si cu aceasta intalnire partea lor artistica specifica si alcatuiesc impreuna o expozitie ca un pod in care unul se sprijina pe celalalt, apoi impreuna reusesc sa faca acea expozitie care sa reuneasca oamenii si trairile, care undeva jos lasa sa treaca vorbele, iar peste sus de tot, peste pod si deasupra noastra a tuturor lasa sa se vada cerul bucuriei noastre. Iata de ce creedm ca cei doi artisti, Florian Doru Crihana si Nicolae Einhorn alaturi de caldul de placutul, de romanul Vasile Placinta “au cazut” asa de bine in fata domniilor voastre.
Lucia GOLOGAN -Galeriile de Arta „Gheorghe Petrascu” -Tecuci
Foarte interesat materialul video, sper sa avem cat mai multe evenimente de acest gen la Tecuci!