,,Colegiul Calistrat Hogaş a fost pentru mine un loc special…”, spune Daniel Ward voluntar în Organizaţia Corpul Păcii

Daniel, te rog să te prezinţi tu în câteva cuvinte.

Simplu: sunt cetăţean american şi locuiesc în statul Washington. Am 27 de ani, am studiat limbi clasice: latina şi greaca, dar şi literatura modernă comparată, la Universitatea Massachussetts. După facultate am lucrat foarte puţin în SUA, ca profesor, am predat limba engleză emigranţilor, în special celor din America de Sud. Sunt de doi ani în România, mai exact în Tecuci, ca membru voluntar în Organizaţia ,,Corpul Păcii”.

Câteva cuvinte despre oraşul natal…

Se numeşte Bellingham, este un centru universitar, lângă Oceanul Pacific, cu o populaţie ceva mai mare decât cea din Tecuci, are aproximativ 90.000 de locuitori.

Ce spun apropiaţii tăi, cum se simte criza economică?

Da, am înţeles că acum criza se manifestă cel mai rău în State, doar de aici a plecat, nu? Guvernul a luat nişte măsuri, dar lumea nu simte deocamdată rezultatul lor.

Eşti demult în această organizaţie?

În ,,Corpul Păcii” am activat doar în România. Voluntarii oferă timp de doi ani asistenţă organizaţiilor non-guvernamentale şi/sau neguvernamentale din România, şcolilor şi autorităţilor locale. Cred ca am avut o şansă deosebită să predau în Tecuci, limba engleză şi cultura americană la Colegiul ,,Calistrat Hogaş”, dar şi la Casa de Cultură.

Ai mai participat aici în România şi la alte activităţi voluntare?

La inundaţiile de la Tecuci, am lucrat şi eu ca voluntar la câteva familii de sinistraţi. De asemenea, am fost şi la calamităţile de anul trecut din judeţul Neamţ. Am fost cu un grup de americani din Corpul Păcii şi la sinistraţii de lângă Craiova, unde am ajutat la construcţia unor case. Cred că pentru astfel de situaţii nu trebuie să vină americanii să zidească sau să pună tablă pe casă. E frumos ca şi românii să facă mai mult voluntariat. Nu trebuie să fie motivaţi doar pentru bani ca să-şi ajute semenii.

Cum ţi se pare învăţământul liceal românesc, în comparaţie cu SUA?

În România, învăţământul mi se pare ceva mai rigid, mai strict. Un profesor are un program exact din care nu poate să iasă. În SUA este mult mai flexibil. Acolo este o tradiţie mai mare în educația elevilor pentru acţiuni umanitare, civice, ştiinţe politice.

Dar relația profesor-elev?

Aici am văzut că elevii au mai mult respect. De exemplu, în State, eu sunt apelat cu formula Daniel, nu domnule profesor. Și încă ceva, în România este o frecvenţă mai mare a elevilor care caută scuze pe la cursuri.

Unde ți-ar fi plăcut mai mult să faci liceul, în România sau în SUA?

Probabil în State, pentru că de acolo ar fi mai ușor să plec în orice țară din Europa, pentru studii universitare. Pentru români cred că este mai greu să facă același lucru. Cunosc pe unii dintre foștii elevi care au încercat să studieze în străinătate și mi-au spus că le-a fost foarte greu, mai ales financiar, dar și datorită unor percepții greșite.

Spune-mi două, trei trăsături ale elevilor români.

Elevii sunt deștepți, am fost foarte impresionat cât de mult cunosc limba engleză, şi de nivelul lor de cultură generală. Poate sunt şi puţin şmecheri, dar o şmecherie specifică adolescenţilor. De asemenea, am sesizat că elevii au dat dovadă de multă sinceritate, cel puţin în relaţia cu mine au fost foarte deschişi.

Cum te-ai simţit ca profesor la Colegiul Naţional ,,Calistrat Hogaş”?

Toţi profesorii m-au tratat ca pe un coleg mai tânăr şi le sunt recunoscător. În relaţia cu elevii m-am simţit foarte bine şi am remarcat din partea lor o mare curiozitate în legătură cu SUA. Pentru toţi am un respect deosebit.

Îţi pare rău că ai venit în România, ai fi preferat altă țară?

Nu, absolut deloc. Românii au fost foarte prietenoşi cu mine și de asta o să-mi amintesc cu plăcere în viitor.

Ce ştiai despre ţara noastră, înainte de a veni aici?

Cunoșteam prea puţine lucruri, ca mulţi alți americani auzisem de Ceaușescu, Nadia Comăneci, Vlad Țepeș, Hagi… mai auzisem că aici în România sunt fete foarte frumoase… Şi m-am convins că e adevărat.

Care sunt locurile ce ţi-au plăcut mai mult, în Tecuci?

Colegiul ,,Calistrat Hogaş” a fost pentru mine un loc special, apoi parcurile, în special cel administrat de domnul Pazvante. Aici i-am dus de fiecare dată pe colegii mei din ,,Corpul Păcii” care m-au vizitat la Tecuci. De asemenea, am avut o experienţă deosebită la Casa de Cultură unde am predat, tot voluntar, un curs de limba engleză pentru adulţi.

Ai călătorit prin ţară, ce locuri ţi-au plăcut cel mai mult?

Mi-a plăcut mult în munţii Bucegi, în Făgăraş şi în Parâng. Dintre oraşe mi-au plăcut Cluj-Napoca, Sibiu, dar şi Tecuci, unde am trăit doi ani.

Ce ţi-a plăcut mai puţin prin România?

Mi s-a întâmplat uneori să am o conversaţie mai puţin civilizată cu unii oameni. Cred că aici suferă uneori şi curăţenia, însă cel mai mult m-a surprins în mod neplăcut, birocraţia din administraţie. Poate asta vine ca o consecinţă a epocii comuniste. Cred însă că viitorul o să arate mai bine pentru toţi românii.

Ce vei face după plecarea din România, care va avea loc peste doar câteva zile?

Nu ştiu foarte exact acum. Doresc să-mi iau o vacanţă şi să merg acasă. Apoi, mă pregătesc să dau un examen la Ambasada SUA din Bulgaria, pentru a putea lucra eventual într-un consulat american.

Un gând pentru cei cu care ai lucrat ca voluntar…

Foştilor mei colegi de cancelarie, un gând de preţuire şi de mulţumire, iar foştilor mei elevi, realizări deosebite în viaţă. Tuturor le voi păstra o amintire frumoasă şi mi-aş dori, ca peste niște ani să-i revăd.

Autor: Viorel Burlacu

Viața liberă – iunie 2009

Sursa: volumul „Memoria hârtiei”